~ Să-ţi fiu lumină ~

Sunt felinarul care arde
În noaptea ta întunecată
De flacăra eu mi-o voi pierde
Oare voi fi abandonată? 

Pâlpâi încet şi frică mi-i,
Să nu rămân fără lumină.
Că-i pâlpâitul inimii...
Şi-ncep să simt, cum se termină.

Am să mai ard, să-ţi fiu lumină
Precum în cer, străluce aştrii.
Lumina când mi-i se termină,
Vor plânge ochii mei albaştri.

Eu m-am născut să fiu lumină
-Lumina mea, e pe sfârşit-
E soarta asta prea haină
Însă mai am, un pâlpâit.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
17 iunie 2014 la 16:06

~ Iubirea...~

Iubirea, o floare atât de rară, 
Ce şi în piatră seacă.. 
Ea poate să răsară! 

Mi-a tot bătut la poartă,
m-a şi strigat pe nume...
Ce blestemată soartă!

Că eu, neştiind iubirea,
poarta, nu i-am deschis...
Pierdut-am fericirea!

Doar eu sunt vinovată!
În nepăsarea mea...
Mi-am pus sigil pe soartă!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
25:06:2014

~ Sub val de mare-albastră ~

Agită-te tu mare şi valul ţi-l înalţă 
La tine am venit, lipsită de speranţă 
Cu tine să mă plimb, mereu nestingherită 
Şi valurile tale, îmi fie sfânta criptă. 

"Marea-şi agită valul -la sânu-i mă aşteaptă-
Mă cheamă ca să vin, vorbind, mereu în şoaptă
La malul ei eu stau, privind-o-nspumegată
-O lume neştiută, ea mie îmi arată-,,

La glezne îmi dansează, atât de minunat
Şi cu albastrul ei, pe loc m-a fermecat.
Eu mă scufund uşor, dar valul mă ridică
Şi-un altu-n urma mea, în două se despică.

Lipită de retină-mi, şi viaţa mea dansează
Mi-arată ce iubesc -e tot ce mai contează-
Sub val de mare-albastră, spun vieţii: nu pleca!
Dar nemiloasă moarte, sufletu-mi ataca.

Simţeam că-s aruncată, de-un val pe celălalt
-Cu ultima putere, mai fac un ultim salt-
Dar alte valuri vin, în ele să mă-ngroape
De implorat-am Cerul, rugăm ca să mă scape.

(Şi-n toată măreţia lui, ruga mi-a ascultat)
De-o moarte nemiloasă, sufletul mi-a salvat.
Am alergat plângând, de vină măcinată...
Spre ceea ce iubesc, la fel ca altădată.

Aud şi-acum mereu, a mării şoaptă care...
Îmi spune că nu am, nicicând de ea scăpare.
Azi nu-i mai vreau albastrul, nici valu-i înspumat
Albastru e şi Cerul -şi-o viaţă el mi-a dat-

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
26:06:2014

~ Dar vântul nu m-ascultă... ~

Azi plânge vântul și plânsul lui mă doare 
Îl rog să tacă, dar vântul nu m-ascultă 
Suspinul lui amarnic, cu greu se pierde-n zare 
Când parcă nemilos și cerul îl înfruntă. 

O noapte de tăcere, e tot ce-mi mai doresc
-Să n-aud în urechi, al vântului suspin-
Prin mii de lacrimi, să pot ca să zâmbesc
Chiar dacă viața mea, amară-i, un pelin.

Se umflă norii-n cer, furtuna se pornește
Un fulger tot dansează, prin ochii mei stingher.
În suflet întristarea, amarnic îmi tot crește
Inghenuncheată stau, pitită-ntr-un ungher.

Mă ceartă parcă Cerul, când rog Vântul să tacă
Dar plânsul lui de jale, nu pot să-l mai aud.
Din suflet rog și noaptea... în zi să se prefacă
Aș vrea să-mi schimb de pot, destinul ăsta crud.

Întind mâna spre Cer, cerșind o îndurare...
Obrazul mi-e brăzdat, de lacrimi ce mă ard.
De mine Cerul milă, azi pare că nu are...
Și noaptea și furtuna, mă poartă spre hazard.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
07:07:2014

~Spune-mi, ce să fac?~

Că m-ai iubit o fi adevărat? 
(Dar nu ți-am fost sortită să îți fiu) 
Cu gândul, te-am tot îmbrățișat 
N-am încetat o clipă să-ți tot scriu. 

Că te-am iubit, da, e adevărat!
Dar tu ai refuzat să lupți pentru iubire.
Mă doare rău, mi-e visul spulberat
Mi-ai dat doar întristare și multă amăgire.

Vreau să te dau uitării, ca rana să nu doară
Când amintirea plânge, cu glasul înfundat
Dar timpul stă în loc, cu aripa-i nu zboară
Deși cerul albastru, i l-am tot arătat.

Ești tot în gândul meu și-n inima ce-mi bate,
Uitări să te dau, mă chinui, dar nu pot.
Și gândul tău spre mine, distanța o străbate...
Spune-mi, ce să fac? Vrei inima să-mi scot?

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
08:07:2014

~ Stau în genunchi plângând ~

Înalt spre cer plângând, mâna a rugăciune
Mă scapă Doamne, căci zac într-o genune.
Atât de multe patimi, nu pot să le mai duc
Greutatea vieţii,-mi tot îmi vine azi buluc.

Stau în genunchi plângând, dar oare tu mă vezi?
Că mă căiesc amarnic, că-mi pare rău, mă crezi? 
M-am tot îndepărtat, de calea ta cea dreaptă
Şi ştiu că numai Iadul, e cel ce mă aşteaptă.

Sunt mielul rătăcit, ce azi îşi caută turma
Târându-mă-n genunchi, azi vin să îţi caut urma.
M-am lepădat de tine, Doamne, adeseori...
Dar azi te rog plângând, privirea să-ţi cobori.

Din suflet ia-mi povara, căzut sunt la pământ
Din ochi lacrimi amare, îmi flutură prin vânt.
Mă lasă să-ţi arăt, că azi, caut doar lumina
În suflet rău mă doare, păcatul greu şi vina.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
26:06:2014

~ Cum să-i spun inimii mele? ~

Cum să-i spun inimii mele, 
să nu plângă, să nu doară? 
Și s-alung suspinul care, 
îl aud mereu cum zbiară?! 

Cum să-i spun că-s ostenită,
de amarul ce-am purtat?
Soartă tristă, chinuită...
Dumnezeu mie mi-a dat.

Crucea mea-i așa de mare,
spatele mi-e sângerat.
Am tot strâns din dinți într-una...
și osânda mi-am purtat.

Cum să-i spun inimii mele,
că durerea ei mă doare?
Simt că sufletul mă arde,
parcă port în rană sare.

Pumni de sare-n rană vie,
rana inimii-mi ce plânge.
Lacrimile ce-mi tot cad,
Dumnezeu în pumni îi strânge.

Inimii i-aș spune multe,
toate câte-n suflet port.
De necaz și supărare,
negru mi, aproape mort.

Câte să îndur eu oare,
câte hopuri mă așteaptă?
Crucea mea-i atât de mare,
Dar eu caut calea cea dreaptă.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina. 

11:07:2014

~ Fi om cinstit ~

Omule, în lumea asta 
Răul să nu-l săvârșești 
Că vei cunoaște năpasta 
Ce-ai greșit, ai să plătești. 

De nu poți să faci un bine,
Vezi-ți tu de drumul tău.
Ca să faci rău, te abține-
Că te bate Dumnezeu!

Vorbele ți le măsoară,
Nu lovi cu ele-n van
Viața și așa-i amară
Nu îți fă din ea dușman.

Fi exemplu pentru alții
Arătând ca se mai poate
Când iubindu-vă ca frații
Grija vieții veți răzbate.

Când în jurul tău, doar răul
Fața hâdă și-o arată
Ia în brațe adevărul
Să ai inima curată.

Nu minții, fi om cinstit
Și cinstește tot ce-i viu
Doar așa vei fi iubit
Sper că înțelegi ce-ți scriu.

Când cu piatră-n mână alții
Se îndreaptă către tine
Lasă-te în voia sorții...
Și-ai să vezi că va fi bine.

Nu te lasă Dumnezeu
Pradă ulilor flămânzi
E cu tine când ți-e greu
N-ai de ce să te ascunzi.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
12:07:2014

~ Același gând ~

Un gând mă ceartă pe-ntuneric
-Un gând nebun ce-l tot alung-
Îmi pare-a fi un vechi generic
Ce-i dureros și mult prea lung. 

Același gând mă urmărește
Prin nopțile ce-mi sunt haine
Adeseori mă rastigneste...
Și nu-i nimeni să mă aline.

Un umăr vreau, ca să pot plânge
Să-mi vărs amarul ce-am tot strâns
Când amintirea mă străpunge...
Mi-e sufletul din nou învins.

În jurul meu, singurătatea...
-Totu-i pustiu și fără rost-
Companie,-mi ține moartea
La mine-și are adăpost.

Un orolog cântă-n perete
Cu ochii minții îl privesc.
Strângând la piept vreo trei caiete...
În care-am scris tot ce iubesc .

Dar gândul meu nu vrea să plece
-Mă chinuie neîncetat-
De chin nu vrea să mă dezlege
Deși...mereu l-am implorat.

Acuși se vor ivi iar zorii...
Spălând din bezna asta deasă
E frig, eu plâng, mă trec fiorii....
Simt moartea iar cum mă apasă.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
13:07:2014

~Mă iartă viaţă~

Mă iartă viaţă, că te-am irosit 
Şi-am alergat mereu, după himere. 
Azi sufletul din mine-i tare ponosit... 
Şi inima îmi plânge, se zbate în durere. 

N-am ştiut a preţui, nici clipă, nici secundă
Şi toate duse sunt, le chem dar nu mai vin.
Mă rog neîncetat, să-mi regăsesc izbândă...
Căci înecată sunt, în lacrimi şi venin.

Mă iartă viaţă, din suflet te tot rog...
Eu n-am ştiut la timp, cât eşti de trecătoare.
Şi dă-mi la orice ceas, te rog un decalog
Dar rănii ce-am în suflet, fii tu vindecătoare.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
14 aprilie 2014 la 22:17

~ Te voi iubi mereu ~

Tu ești iubitul meu, din altă viață stinsă 
În file de poeme, ne stă dragostea scrisă 
De mă mai rătăcesc, prin gânduri dureroase 
Mi-arăti că lângă tine, mi-s clipele frumoase. 

De-ți sunt a ta iubire, dă-mi azi o sărutare
Ajută-mă-n urgie și adă-mi iară soare
Adu-mi o alinare în seara ce e rece
Cu tine iar alături, durerea sigur trece.

Eu doar și doar pe tine, te voi iubi mereu
O viață și-nc-o viață, să te iubesc nu-i greu
Cuvintele-mi sunt mute, trei șoapte pot rosti:
Atât cât încă-s vie, mereu...- Te voi iubi!

Și eu iubesc privirea-ți, ce blândă mă alină
Iubesc a ta făptură, iubesc a ta lumină.
Ești îngerul în noapte și-a mea nemărginire-
Ești unică în lume, tu ești numai IUBIRE!

Autorii:Jurca Marinela Florina strofele1 & 2
Oana Berdila strofele 2 & 4
19:07:2014

~ În suflet plâng și tac... ~

Mi-a dat destinu-o palmă 
-Peste obrazul drept- 
I-am spus atât de calmă 
Că încă una-aștept. 

Și cea de-a doua palmă...
Peste obrazul stâng-
Mi-a dat, de să m-adoarmă,
...Dar n-am putut să plâng!

Am vrut să simt durerea
Să știu ce-i suferința
Am strâns la piept tăcerea
Îmbrățișând căința.

Azi stau și mă gândesc
Dacă le-am meritat
Amarnic mă căiesc...
Însă le-am acceptat.

Și ce pot eu să fac,
Când toate fost-au scrise?
În suflet plâng și tac...
Mi-s visele ucise!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
20:07:2014

~ Hotar de vise ~

Aici sunt, la hotar de vise, și te-aștept 
Să-ntarzii, să nu vii, ar fi mult prea nedrept. 
Când geana mi-o ridic, aș vrea să te zăresc 
O noapte și-nco noapte, să pot să te iubesc. 

Un gând îmi curge prin secunde line
Și-i vară blândă, viața ta din mine
Prin ființa-mi șubrezită de-așteptare
Se umple toată cu mărgăritare.

Dar ruginesc în lunga-ți așteptare
O lacrimă îmi curge, și sufletul mă doare
E oare prea devreme, ori poate e târziu?
Când nu sunt lângă tine, mă simt gol și pustiu.

Aș vrea s-adorm dar numai tu știi clipa
Care se-ntinde-ncet precum aripa
Mi-ar fi și ziua noapte prin unghere
De n-ai pluti în pâlcuri de mistere.

Zadarnic mi te strig, când glasul nu-mi auzi
Și de privirea mea, iubire, te ascunzi
Izvor de lacrimi cade, din ochii mei mereu
Și somnul fără tine, mă doare, doare rău.

Copilă, tu, deschide-mi larg odaia
Acolo ne păstrăm în veci copaia
Din care mai hrănim cu pâine sfinții
Primind în schimb uitările, arginții.

Argintul tot din lume și aurul, pălește
În fața unei inimi, ce sincer te iubește
Nemărginirea lumii, mi-e în căuș de palmă
Și neiubirea lumii, se schimbă în alamă.

Iubește, chiar de nu atingi obrazul
Acelor flori care încântă iazul
Azi îmi trăiesc o ultimă visare
Vei fi iar vara florii de cicoare.

Autorii: Jurca Marinela Florina strofele 1, 3,5,7
Octavian Anuta strofele 2,4,6,8
20:07:2014

~ Mi-e timpul eșafod ~

Să nu te temi iubire, căci n-ai cum să mă pierzi 
Să-ţi pui în gând dorinţe, cu sufletul flamând 
Eu stau ascuns în mine şi chiar de nu mă vezi 
Eu văd un joc de fulgi, prin părul tău dansând.

În sufletu-mi mi-i iarnă și-i ger așa năpraznic
Mă cerne amintiri, în care tu-mi zâmbești
Dar timpu-i nemilos și trece-așa zadarnic
În care nu te am, să poți să mă iubești.

O clipa de placere, inseamna-a fi cu tine
Te-ascult cand imi vorbesti si te sarut pe strada
Ma-ntrebi ce imi lipseste....esti totul pentru mine!
Tu lasi lumina vietii, prin tine sa se vada.

Dar când nu-mi ești aproape, mi-e timpul eșafod
Mă-nchin la sfântul cer, durerea să-mi aline.
Mă simt un fir de praf, într-un cumplit exod
Cu inima străpunsă, de furci mari -caudine-

Ne vom privi in taina, cu ochi diamantini
Am sa gasesc o clipa, un trup ce s-a pierdut
Iti voi strivi sub pleoape, petalele de crini
Si-atunci ne vom topi, intr-un imens sarut.

Dezbracă-mă de vise, căci visele mă dor
Când noapte se coboară, cuprinde-mă la piept
Sărută-mi buze arse, pe urmă pot să mor
Prin infinitul clipei, mereu am să te-aștept.

De mijloc te voi prinde si te sarut pe frunte
Iar tu ti-alegi o clipa, cand poti sa-mi ceri iertare
Noi nu vom mai avea, nicicand tample carunte
Cu tine nici pamantul ,nici viata nu ma doare.

Iertările-s tardive, când clipa-i pe sfârșite
Și când cupola lumii, în cioburi zace toată
Dar eu mi te-am iertat, mă iartă deci iubite
Nu vreau iubirea noastră, să fie blestemată.

Autorii: Jurca Marinela Florina strofele 2,4,6,8
Badulescu Cosmin strofele 1,3,5,7
20:07:2014

~ Când te-am privit în ochi, atunci, întâia oară ~

Te-am regăsit după amar de vreme 
În care rătăceam bezmetică prin viață 
Să nu îmi spui că este prea devreme 
Te rog, să nu mă lași fără speranță!

Te-am întâlnit când se năștea pelinul
Amarul acru îmi stătea pe suflet,
Otrava vieții-mi ucidea destinul
Prea plin de lipsă și de vuiet...

Când te-am privit în ochi, atunci, întâia oară
Am înțeles că viața, mi-e vadă, mi-e prea goală
Nu mai aveam speranțe, iubirea să apăra...
Că sufletu-mi era, of, negru, ca de smoală.

Când m-ai privit în ochi, atunci, pe înserat
M-ai înrobit fără de șansă de scăpare,
Pe crestele iubirii m-ai purtat,
Acolo sunt și-acum, uitându-mă in zare...

Prin câte flăcări am trecut, prin câte?
-Să mă iubești, să pot să te iubesc-
Iubirile din lume, demult erau topite...
Flăcări din adânc, de-ar fi, nu mă topesc.

Prin câți ghețari m-am tot criogenat,
Cătând căldura iubirilor fierbinți!
De-i fi tu visul care mi-a fost dat,
Te-oi aștepta pe lună...să m-alinți...

Autorii: Jurca Marinela Florina strofele 1,3,5
Ion Apostu strofele 2,4,6
20:07:2014

~ Cenuşa ultimei iubiri ~

Cenușa ultimei iubiri, o plimbă vântul prin pustiu... 
Cad în genunchi, amarnic plâng, fără iubire, eu ce-am să fiu? 
Altă iubire, plânge în muguri, și-n verdele, care-i mai crud 
Dar de tristețea mea, magie, întreg pământul, e astăzi nud.

Ciulini uscaţi, purtaţi de vânt pe câmpul dragostei apuse,
Mă gâtuiesc, luându-mi suflul, iubirile ce-au fost şi-s duse
Scenariul trist, de doruri oarbe, dă dor cernit decorului,
Îngenuncheat, te rog să vii, din tainele misterului...

Ești taina mea, cea mai ascunsă, din câte am putut păstra
Aș da ani grei din viața-mi tristă, distanța să o pot scurta.
Nimic n-ar fi prea greu, să știi, de dragul tău, dobor și munții
În brațe iar să îți pot sta, să-ți simt sarutu-n dreptul frunții.

Nu am sperat la fericire, nici nu ştiam de mai există...
Rebel fiind în existenţă am fost o fire anarhistă.
Iubindu-mă mă-nvigorezi, îmi dai culoare zilelor,
Acum trăiesc, ştiindu-te, prin intermediul rimelor...

De-ar fi să mor pân' la apus, o lacrimă nu vreau să-mi cadă
Dar inc-o mie or să curgă, făcând din ochii mei cascadă
Și toate-or curge pentru tine, de fața ele-mi vor brăzda
Încât destinul inc-o clipă, să fiu cu tine, îmi v-a da .

De-ar fi să mor de nostalgie, de dorul tău ce s-a născut,
Voi fi eternul cavaler, ce lipsa ta la prea durut.
Voi infiera cu-a mele lacrimi o stea de piatră şi granit
Lăsa-voi scris într-un răvaş că m-ai iubit şi te-am iubit...

În slove sfinte zace scrisă, o dragoste nemuritoare
Chiar dacă soarta noastră a fost, amară și asupritoare.
Cenușa ultimei iubiri, o plimbă vântul la apus...
Eu închid ochii, dar iubire, atâtea încă nu ți-am spus.

E viaţa scurtă, mult prea scurtă să poţi să-ţi saturi sufletul,
Vom afunda în tâmpla vremii, mult mai ascuns de azi secretul!
Arizi vom fi chiar dacă plouă cu picături de dragoste
Povestea ce s-a scurs din noi...eu un nebun, tu pacoste...

Autorii: Jurca Marinela Florina strofele 1,3,5,7
Ion Apostu strofele 2,4,6,8
21:07:2013

~ Și totuși ne-a murit iubirea ~

Ne-am despărțit la o răscruce, când tu jurai că mă iubești 
Și-am asfințit într-o clipită, aruncând din ochi scântei. 
Dar v-a veni și ziua-n care, tu dragostea ai să-mi cerșești 
Amarul și veninul care, tu mi l-ai dat, pe tot să-l bei.

Arunc otrava ce-am păstrat, în urma pașilor grăbiți
Și pot să jur că niciodată, de tine nu voi întreba.
De azi nici tu nu trebuie, să te prefaci, să mă mai minți
Am să dispar într-un neant, uitării jur că te voi da.

Din cer mai plouă cu speranțe, când visele îmi zac răpuse
Și mă ascund să nu mă ude, iluziile, până la os.
Amintirile îmi plâng, toate, fiindcă-mi sunt distruse...
Ce retrăiesc e Iadul, arde, Doamne-i, mult prea dureros.

Spuneai că dragostea nu moare, în adieri de vânt pribeag
Și totuși ne-a murit iubirea, e îngropată în trecut.
În suflet mi te-am îngropat, că te-am iubit și mi-ai fost drag
Dar suferinței nemiloase, nici Cerul, nu mi-a dat un scut.

-Steril e timpul fără noi, sunt întrebări fără răspuns-
Și otrăvit mi-e astăzi gândul și sufletul ce încă-mi plânge
Am fost naivă c-am sperat, crezând că-n suflet ți-am pătruns
Regretul mă tot rastigneste, în inimă m-a tot străpuns.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
22:07:2014

~ Și eu știu, știi și tu ~

Din ziua-n care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit
-Aș vrea să știi că-n urma ta, pe nimeni n-am iubit-
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare...
Și inima din piept, iubitule, îmi moare! 

Rămasă-n urma ta, tot strâng la piept iluzii...
Și-n noaptea fără stele, poeme-mi sunt perfuzii.
În toate doar pe tine, te regăsesc mereu...
Stau singură și scriu, nu-ți sunt, nu ești al meu.

N-aș fi crezut că viața, i-atât de nemiloasă
-Erai în fața mea și eram bucuroasă-
Dar orele treceau, în zbor, în zbor nebun...
Și pe-un peron de gară, ne spuneam "Rămas bun"

Au mai trecut de-atunci, câțiva ani buni de zile
Iubirea noastră, am scris-o iubite-n mii de file.
Te-am așteptat să vii, cu fața-mi arsă-n lacrimi
În urma ta iubire, sunt amalgam de pătimi.

Te voi iubi mereu, iubite, dragă-mi muză...
-Mai pot simți și acum, aroma ta pe buză-
Din dragoste de tine, voi scrie și o carte
(Chiar dacă n-am avut, de tine-n viață parte)

Mi-e dor de glasul tău și dorul mă doboară
Dar poate că-ntr-o zi, te aștept din nou în gară.
Ne-așteaptă banca noastră, din parcul părăsit
Și eu știu, știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
25:07:2014

~ Inima mi-e ruptă, toată-i sfâșiată... ~

Mi-e străină clipa, viața fără tine 
Rătăcesc mereu, haotic, printre spini 
Tu nu știi iubite -nu ești lângă mine 
Lacrima să-mi ștergi și să mă alini. 

Și mai mor puțin, clipă după clipă
Dar renasc mereu, dintr-un grav suspin
Sunt colibri care-n, zbor făr' de-o aripă...
Din cenușă proprie, croiesc un alt destin.

Mi-e străină viața -viața mi-o reneg...
Și-aș muri iubire, azi de mii de ori.
Vino să murim, noi doi, un întreg...
Apoi să dansăm, dincolo de nori.

Inima mi-e ruptă, toată-i sfâșiată...
Cum să pot trăi, spune-n lipsa ta?
Singură în noapte, nimic ca altădată...
În fiecare vis, mereu te voi căuta!

Azi aș întoarce timpul, la pieptul tău să stau
Să nu mă doară suflet, nici lacrimi nu mă ardă
Nimic din toate astea, nu am -amarul beau....
Vreau nenorocul meu, prin lume să se piardă.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
26:07:2014

~ Ziduri de tăcere ~

Mi-e dor de tine, mi-e dor, mi-e dor, știi bine...
-Speram să te revăd, și timpul să nu doară-
Te cânt mereu iubire, te cânt printre suspine
Dar glasul meu e mut, în lacrimi o să-mi moară. 

Sunt ziduri de tăcere, înalte pân' la cer
-Abisuri fioroase, ce mușcă adânc în mine-
Nu ți-am uitat privirea, să ți-o revăd, eu sper...
Și într-un viitor, poate-am să fiu cu tine.

Mi-e dor de tine, atât de dor -mai mult ca niciodată-
Și n-am să pot scăpa, de-a suferinței ghiară.
Prin nostalgii mă pierd, hai vino, mi te arată...
Și noaptea cea mai noapte, s-o facem incendiară.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
28:07:2014

~ Minunea mea, ești tu ~

Eu sper într-o minune, minunea mea ești tu
Spune-mi că mă iubești, te rog, nu spune nu
Și dacă stele cad, pe rând în drumul meu
Tot am s-ajung la tine, nimic nu mi-e prea greu. 

Vorbesc cu poza ta, dar poza nu-mi răspunde
Și-un dor sfâșietor, în suflet îmi pătrunde
Că lipsa-ți rău mă doare, din ce în ce mai mult
Și inima-mi din piept, se zbate-ntr-un tumult.

Nimic e viața mea, lipsită-i de valoare
Că dragostea ce-ți port, iubite, ia amploare.
Tu nu ești lângă mine, la ce folos iubirea?
Iubindu-te am gustat, doar ce-i nefericirea!

Regretele mă-ncearcă , viața-mi, trece-n van
-Mi-ai tot servit iluzii, iubite, an de an-
Te-am tot iubit orbește, mai mult ca viața mea
Chiar dacă nu mi-ai fost, nicicând alăturea.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
29:07:2014

~ S-au scuturat toți macii de petale ~

S-au scuturat toți macii de petale
Și roșul lor, acum e pământiu
De mila lor, plâng și castanii-n vale
Cum la fel plânge și cerul albăstriu. 

Petale roșii, azi vântul le dansează
Un dans nebun, pe cântul, unui Cuc
Petală cu petală, se îmbrățișează...
Așa îmbrățișate, spre alte zări se duc.

E câmpul gol, nu-i nici un mac în floare
-Azi nici un roșu, al macilor, nu-l văd-
Și fără maci, e gri, orice culoare...
Plecat-au macii, da-n urma lor, prăpăd.

Vor înflori, în alte veri, iar macii...
-Colorând în roșu, totu-n jurul lor-
Sub razele de soare, vor înflori bobocii...
Ca dorul, cel mai dor, veșnic călător.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
29:07:2014

~Regretul ~

A mai picat o frunză, din pomul vieții mele 
Și-o slovă de iubire, ținută-n ghilimele.

Mai bate-un vânt de dor, mai cade-o ploaie tristă 
Din ochii mei albaștri, trei lacrimi în batistă.

Și nu ar fi nimic, c-a mai picat o frunză
Însă destinul meu, mereu mă tot acuză.

Că singură-s mereu, ș-alung doru prin noapte
Când soarta-mi nemiloasă, îmi tot vorbește-n șoapte.

La piept nu-mi strâng iubirea, decât prin vise mii
Și-n zori mă tot trezesc, prin locuri prea pustii.

Azi pomul vieții mele, de frunze-i sărăcit...
Regret un singur lucru, c-am plâns și-am suferit.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.

29:07:2014

~ Azi plânsul inimii mi-ascult ~

Același vid e între noi 
Când ochii tăi pusti și goi 
Refuză-n ochi să mă privească 
Lăsând tristețea să-mi tot crească. 

Un nou abis s-a adâncit
Tu ai și uitat că te-am iubit.
Eu te iubesc și-acum, dar mult..
Azi plânsul inimii mi-ascult.

Prăpăstii multe-s între noi,
Furtuni cu vânt, și multe ploi.
Urma... ții s-a pierdut demult...
Azi plânsul inimii mi-ascult.

Amarul curge, valuri, valuri...
Și-n jurul meu, se surpă maluri
Închid ochii, să te zăresc...
Cu tine-n gând mă prăpădesc.

Și de-am să mor, de-atât amar
-Nu-mi fie moartea în zadar-
Sărută-mă, ca mai demult...
Eu plânsul inimii-mi s-ascult.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
29:07:2014

~ Te-ai dus...~

Te-ai dus spre alte orizonturi... 
-Și am rămas plângând în urma ta- 
O prizonieră, abandonată-n fronturi... 
Vei reveni? Oare mă vei căuta?

Te-ai dus, dar nu m-ai luat cu tine...
-Și știu acum ce-i dorul, suferința-
Adorm mereu plângând, printre suspine...
Intoarcete 'napoi, redăm din nou credința!

Te-ai dus, când eu credeam în fericire...
-În jumătăți sortite, aceluiași întreg-
Poate erau iluzii, banală buimăcire...
Tot retrăiesc momentul, dar n-am să-l înțeleg!

Te-ai dus când viața mea, era defapt a ta...
-Cum pot să-ți cer, 'napoi să te întorci?-
Nu, n-am să-ți cer, dar te voi aștepta....
Chiar dacă în uitare, din nou ai să m-arunci!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
31:07:2014