~ Când îmi vorbești în șoapte, mă rătăcesc prin vise ~

Când mă săruți pe gleznă, mă trec mii de fiori 
Când îmi vorbești în șoapte, mă rătăcesc prin vise 
Tu mă cuprinzi în brațe, cu mine-ncepi sa zbori 
Spre zări ce unora, le sunt tot interzise.

Îmbrățișăm păcatul, din el ne înfruptăm
-Și nu ne pasă, de legea omenească-
Avem numai o viață, cât să așteptăm?
Cine-a văzut iubiți, iubire să cerșească?

În noi s-arunce piatră, acei ce n-au iubit
Și n-au simțit vreodată, cum cerul se despică.
Cuprinde-mă în brațe, ce mult mi te-am dorit...
Cu tine-nfrunt azi lumea, de lume nu mi-e frică.

Sărută-mi gura arsă, iubește-mă în noapte
Să fiu din nou a ta, trecând de legea firii.
Vreau să te simt din nou, cu tine doar se poate...
Să zbor în lumi din care, iau apa nemuririi.

Să fiu eu Magdalena, ori Ana cea zidită...
De ce va crede lumea, știi bine că nu-mi pasă!
Când sunt la pieptul tău, mă simt cea mai iubită
Și dintre muritoare, mă simt cea mai frumoasă!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
04:10:2014

~ M-aș pierde-n ochii tăi, o veșnicie ~

M-aș pierde-n ochii tăi, o veșnicie 
Și inc-un infinit, iubite, dragul meu. 
Iubirea ne-o purtăm, mereu în tăinicie 
Dragostea ne-o ducem, înspre apogeu. 

Că inima din piept, îmi bate pentru tine...
Tu știi deja, că viața mea, ești tu.
Ochii, de nu-ți zăresc, trăiesc doar în suspine
Și-n tâmpla mea iubite, dansează tunetu'

Și Cerul se despică, cad norii pe pământ
Când glasul nu-ți aud, măcar un ceas.
Tânjesc ca să aud, din buze-ți, un cuvânt
Mi-e pansament la rană, iubite, al tău glas.

Hai să te pierzi cu mine, în noaptea de cleștar
Când stelele străjere, ne cântă la ureche.
Să aruncăm în hău, ce-i trist și ce-i amar
Tu ești iubirea mea, eu sunt a ta pereche.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
30:09:2014

~ În câte nopți iubirea mea.... ~

Se-mbată noaptea cu suspine
Din cer plouă cu stropi de-arginți
Aș vrea să fii din nou cu mine
Dar nu mai vreau ca să mă minți! 

Plânge văzduhul și... te cheamă!
-Și eu te chem, la pieptul meu-
Iubirea noastră, se destrăma?
Azi dorul tău, mi-e mult prea greu!

În câte nopți iubirea mea....
Te-am învelit cu mii de șoapte?
Mi-ai fost pe cer o mândră stea...
Că știam că altfel nu se poate!

Îmi ești și cer, dar și pământ...
Cum ești și suferința toată!
Și lucrul care-l am mai sfânt...
De ce azi sunt abandonată?

Spuneai că pentru mine mori
-Și te renaști, a doua oară-
Azi nu-mi răspunzi nici la scrisori
-Din viață ta, m-ai dat afară-

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
22:08:2014

~ De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil ~

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil 
Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil 
Uit atât de multe, sunt speriat de viață 
Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față.

Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva
Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva.
Azi brațul meu bătrân, îmi tremură într-una
Și timpul m-a uscat, băiatul meu, ca pruna.

Când tu erai copil, și ne-ntrebai mereu...
La toate-ți răspundeam, nu ne era prea greu.
Cu mintea mea uitucă, pun întrebări prea multe
Dar sunt nevinovate, nu vor să te insulte.

Nu mă certa copile, de vărs supa pe mine
Când tu erai copil, eu nu țipam la tine.
Așa e legea firii, omu' spre bătrânețe...
Precum copilul mic, din nou 'tre să învețe.

Îndură-te de mine, deși îți sunt povară
Bătrânețea, știi? Atât mi-e de amară!
Mai stau un timp cu tine, dar la un asfințit
Se va găta amarul, mi-e viața pe sfârșit!

Eu voi pleca copile, să fiu cu a ta mamă
O tot aud într-una, pe nume cum mă cheamă!
N-am să-ți mai fiu povară, mă iartă de ți-am fost
În inimă la tine, căutat-am adăpost!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
04:09:2014

~ Când din cer cade o stea ~

Câte stele are cerul, ai mei ochi, lacrimi au curs 
Te-am căutat, mereu prin ele, fiind iubita mea, distrus!
Sărutam și urma care, pașii tăi, au amprentato 
Clipa'n care ai plecat, din suflet, am blestemato!

Au căzut atâtea stele și în locul lor, sunt alte'
Dar nu pot să le ating, orcat de mult m-aș răzbate.
Te-aș cuprinde inc-o dată, draga mea, la pieptul meu
Că azi dorul ce ți-l port, mă poartă spre apogeu!

Cum dispar în zori de zi, stelele din cer, cu mia...
Le pivesc, încep să plâng, și m-apucă nebunia!
La fel te-am privit pe tine, mi-ai zâmbit și ai plecat
Am rămas plângând în urmă, unde tu m-ai aruncat!

Când din cer cade o stea, o privesc și-mi pun dorința
Ea nimic nu simte, steaua...eu port toată suferința!
Au căzut atâtea stele, luând dorințele cu ele...
Dar nici una n-a putut, de tristețe să mă spele!

Singur stau în trista-mi noapte, și cu ochii-s tot pe cer
Poate cade-o altă steauă, o dorință-i...tot ce sper!
Vreau din nou să te privesc și la piept să mi te strâng
Lacrimi, doruri și iubire, draga mea, în mine plâng!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
18:08:2014

~ În câte nopți iubirea mea.... ~

Se-mbată noaptea cu suspine 
Din cer plouă cu stropi de-arginți 
Aș vrea să fii din nou cu mine 
Dar nu mai vreau ca să mă minți! 

Plânge văzduhul și... te cheamă!
-Și eu te chem, la pieptul meu-
Iubirea noastră, se destrăma?
Azi dorul tău, mi-e mult prea greu!

În câte nopți iubirea mea....
Te-am învelit cu mii de șoapte?
Mi-ai fost pe cer o mândră stea...
Că știam că altfel nu se poate!

Îmi ești și cer, dar și pământ...
Cum ești și suferința toată!
Și lucrul care-l am mai sfânt...
De ce azi sunt abandonată?

Spuneai că pentru mine mori
-Și te renaști, a doua oară-
Azi nu-mi răspunzi nici la scrisori
-Din viață ta, m-ai dat afară-

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
22:08:2014

~ De ce minți că m-ai uitat? ~

De ce fugi de amintirea, care încă ne mai leagă, 
De ce minți că m-ai uitat, când și azi, încă-ți sunt dragă? 
Știu că încă mă iubești, încă te gândești la mine... 
Și în nopțile ce-ți dor, ți-ai dori să fiu cu tine!

Să nu rupi tu firul care, dragostea ne-o ține strâns...
Nu uita iubite dragă, că și ochii mei au plâns!
Chiar de azi noi nu mai suntem 'impreuna'... ne iubim!
Și nu trece vreo secundă, în care nu ne dorim!

Am lăsat să cearnă timpul, peste noi cu fulgi de foc
Să ne fim așa departe, să nu fim noi la un loc.
Dar nici focul, cum nici timpul, din suflet nu-mi te va lua
Chiar de-nchid ochii și mor, tu rămâi iubirea mea!

Te-ntreb acum de încă simți, sărutarea mea fugară
Eu aud încă și-acum, trenul cum suna în gară.
A trecut amar de vreme, și-am trăit din nostalgie
Însă dragostea ce-ți port, nu piere, e pe vecie!

Azi nu ne vorbim deloc, ne purtăm ca doi străini
Și cărarea dintre noi, presărată-i doar cu spini.
Eu aș alerga spre tine, și desculță dragul meu
Orice-aș face și știi bine, pentru tine, nu mie greu!

Dar n-am să forțez eu soarta, nu e scris să fii al meu
Însă cum să te uit oare? Spune-mi tu, e foarte greu!
Îmi plâng ochii în neștire, rău mă doare sufletul...
Și prin viață îmi tot trece, doar ploaia și tunetul!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
31:08:2014

~ Vă stau azi bătrânii, tot cu mâini întinse ~

Vă stau azi bătrânii, tot cu mâini întinse, amărâți 
Măcinați de grijă, măcinați de patimi, chinuiți. 
N-au o mângâiere, n-au o alinare, n-au deloc... 
Liniște în suflet, zâmbete pe față, un gram de noroc.

Viață li se gată, bătrânețea-i greauă, lacrimi pe obraz
Umbrit li-i seninul, și-i brăzdat de ploaie, amar și necaz.
Și din depărtare, nici măcar o veste, de la copilași....
-Ai plecat copile, ai plecat în lume, pe noi cui ne lași? -

Pe genunchi adoarme, mama-nlăcrimată, purtând grija ta
V-a veni și vremea, când plângând copile, o vei căuta.
Dar din patru scânduri, glasul nu-ți aude, e târziu...
Banii toți din lume, nu-ți va ridica, maica din sicriu.

V-ați lăsat părinții, blestemați de soartă, și v-ați dus...
Dar dorul de voi, lacrimile-amare, încet i-au răspus.
Ai uitat copile, de măicuța care, gura ți-a hrănit
Și întreaga viață, ca pe o icoană, sfântă... te-a iubit.

Plânge-un tată 'n poartă, nimeni nu aude, tristul lui gemut
Nici un glas de om, nu-l întreabă-n treacăt, ce l-o fi durut.
Îl prea doare viața, dorul de copiii, în lume plecați...
Pentr-un miez de pită, și-au lăsat părinții, 's la străin argați.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
10:09:2014

~ Sunt lumânarea arsă, în nopți întunecate ~

Sunt lumânarea arsă, în nopți întunecate 
Mi-s ușile închise, cu lacăt ferecate. 
Azi aș striga cât pot, iubirea să-mi răspundă... 
Dar știu...e în zadar...și plânsul mă abundă! 

Iar lacrimile mele, ceara, ce se prelinge...
Dorul ce mă arde, în veci nu mi-l v-a stinge.
Mă arde ne-ncetat, din zori și până-n noapte
C-o ultimă putere, mai strig iubirea-n șoapte!

Se face că n-aude, nu vrea să îmi vorbească
Tristețea mea din suflet, o lasă să-mi tot crescă.
Dar am s-o strig de-ar fi, c-o ultimă suflare...
Arzând să-i dau lumină, eu fiind o lumânare!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
12:09:2014

~ Ești inima ce-mi bate ~

Mi-e frică că te pierd, ești inima ce-mi bate 
Și felinarul care, distanța o străbate. 
Atât îmi e de teamă, c-ai să mă dai uitării... 
Și unde-i fericire, c-am să fac loc durerii! 

Nimic din toate astea, nu vreau să se-mplineacă
-Vreau dragostea din noi, să o lăsăm să crească-
Eu m-am născut să-ți fiu, cealaltă jumătate...
Iubirea ce ți-o port, distanța o străbate!

Îmi varsă ochii lacrimi, iar lacrima mă arde...
Și fericirea toată,-n suspine mi se zbate!
Am numărat secunde, minute, ani în șir...
Pierzând mereu petale, ca și un trandafir!

Atâția munți în cale... și ape-nvolburate...
Sunt între noi iubite, și-mi ești așa departe.
Dar când te vreau aproape, închid ochii și plâng
Și simt pentr-o secundă, la piept cum mi te strâng.

Tu spui că ai să vii, ș-om stinge doru-n șoapte
Din nou îmbrățișați, ne v-om iubi în noapte!
Dar timpul ce-a trecut, dorul ce ți-am purtat...
Îți spun iubitule, i-atât de blestemat!

Ai să rămâi cu mine, să ne-mpletim destinul?
Distanța dintre noi, ne-a fost amarul, chinul!
Te mai aștept o oră, o lună, viața toată...
Iubirea pentru tine, i-o dragoste curată!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
13:09:2014

~ Ce-ar fi o clipa fără tine? Un trist etern, un nesfârșit! ~

Ce-ar fi o clipa fără tine? Un trist etern, un nesfârșit! 
Ar plânge sufletul în mine, în nostalgii, că-i părăsit! 
În clipa când n-ai fi cu mine, se-ascunde soarele în nori. 
Și nici nu bănui suferința-mi, nu știi amarnic, cât mă dori!

Eu nu vreau clipe făr' de tine, eternul dor, sfâșietor.
Prefer, ca să îmi închid ochii, cu tine-n gândul meu, să mor!
Că fără tine, clipa-mi doare, mă macină necontenit...
Și sufletu-mi se zbate-n pătimi, în doruri fără de sfârșit!

De tu n-ai fi... pustietate, mi-ar fi viața, un pustiu.
M-aș preschimba în stâncă dură, atâta mi-aș mai dori să fiu!
Să n-am o inimă ce-mi bate, doar pentru-a te putea iubi...
Și ochi ce-n dor și suferință, de-atâta plâns, mi-ar și orbi!

Tu mă întrebi în lipsa ta, ce-ar fi o clipă fără tine?
Un foc nestins ce îmi transformă, vise și viața în ruine!
Când tu-mi ești totul, deci cum mai pot, trăi o clipă făr' a-mi fi?
Pe un altar numit destin, din drag de tine, m-aș jertfi!

Și de-aș primi o altă viață, te-aș căuta, un infinit
Mi-aș aminti iubirea-ți toată, clipele când ne-am iubit!
Aș mai muri de mii de ori, făr' de regret, doar pentru tine
Și-aș aștepta să mă renasc, ca tu să poți să fii cu mine!

-Aș sigila iubirea noastră, păstrând-o ca pe-un civot sfânt-
Și-aș implora pământul, cerul, ca să mă prefacă-n vânt!
Aș străbate calea toată, căutând urma ce-ai lăsat...
Nici un munte n-ar rămâne, să nu fie cercetat!

Toate astea eu le-aș face, pentru dragostea ce-ți port
Fiindcă clipa fără tine, nu o vreau și n-o suport!
Prefer moartea nemiloasă, să mă ia în ghiara ei...
Să merg în eternitate, de n-am umbra dragostei!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
14:09:2014

~ Ce-i viața noastră pe pământ? ~

Ce-i viața noastră pe pământ? 
Un fir de praf, purtat prin vânt! 
O lacrimă curgând pe-obraz... 
Loviți când suntem, de necaz! 

Un fir de praf, nimic mai mult
-Doar plânsul, ce îl tot ascult-
E plânsul meu, e plânsul lor...
Al vieților, ce prea mult dor!

Ce-i viața noastră pe pământ?
-Doar lacrimă, doar dor, cuvânt!-

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
14:09:2014

~ Lasă-mă să plâng, căci sufletul mă doare ~

Lasă-mă să plâng, căci sufletul mă doare 
Iubirea ce ne leagă, o simt încet cum moare 
Și nu va fi vreodată, vreun leac la rana mea 
Am să mă sting să mor, cum moare-n zori o stea.

Atât mai pot, să plâng, să mă disip prin vânt...
-În urma mea tăcere, de azi...nici un cuvânt-
Iubirea de ne moare, la ce să mai trăiesc?
Spune-mi în astă lume, pe cin' să mai iubesc?

Te simt înstrăinat, de ce-nsemnam noi doi...
Mi-e dor de cum erai, și mi te vreau napoi.
Asupra noastră timpul, căzut e ca rugina...
Că ne-am înstrăinat, a noastră-i toată vina.

Îți adormeam la piept, și tu mă ocroteai...
Simțeam fără să-mi spui, știam că mă iubeai!
Azi văd în ochii tăi, un munte de granit...
Cu ochii-nlăcrimați, te-ntreb: Chiar m-ai iubit?

Azi suntem doi străini, din tot ce-am fost cândva:
-Și simt că între noi, demult există-o EA -
Vom îngropa povestea, iubirii dintre noi?
-Nu-mi îngropa iubirea, arunc-o la gunoi-

Și ochii tăi vor plânge, cum și ai mei or plâns...
Plătind întreg amarul, ce-n suflet l-am tot strâns.
Încerci să îți clădești, în viață fericirea....
În timp ce in a mea, aduci nenorocirea!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina

~ Un joc de cărți e viața mea... ~

Nimic nu e întâmplător în viață 
-Nici faptul că amarnic te-am iubit- 
Îmi curge-o lacrimă încet pe față 
-Sunt Ana...și am... un suflet chinuit- 

Tu m-ai zidit în ziduri reci și sumbre
-Când te iubeam, mai mult ca viața mea-
De amintirile cu noi, sunt umbre...
Din ele eu, lumina-mi voi crea!

Nu-i vreun întuneric, mai greu ca și uitarea
- Nici apă mai amară ca pelinul-
Prin lacrimi știi? Găsi-voi eu cărarea...
Din suflet însă, cine îmi ia chinul?

În jurul meu, prea multe ziduri...
Cum să le trec, oare-am să pot?
Când nostalgia mi-e alături...
Trec și deșertul în înot!

Dar cine-ar înțelege oare,
Că zilele îmi sunt doar nopți?
N-am spus la nimeni ce rău doare,
Când nu mai ai ce să aștepți!

Un joc de cărți e viața mea...
Cu Regi, Regine și nebuni!
Și lacrima din ochi, o stea...
Ce se transformă în tăciuni!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
23:09:2014

~ Azi pâinea ni-i muiată-n lacrimi ~

Azi pâinea ni-i muiată-n lacrimi 
-Și nici pe aia n-o avem- 
Destin morbid, cu multe patimi 
Fatidic, blestemat blestem! 

Se lasă iarăși înserarea...
-Și ne culcăm, din nou flămânzi-
Arată-ți Doamne îndurarea...
-Te rog, de foame să ne-ascunzi-

Cu ce-am greșit așa mult oare?
De ce mi-e crucea atât de grea?
Să n-am Doamne nici de mâncare....
E blestemată soarta mea?

Că de muncit, o viață-ntreagă
Doar am trudit, nu mi-a fost frică!
Blestemul greu, de ce mă leagă?
Eu nu-s tot om, la o adică?

Eu nu cer să îmi dai palate...
Ori alte lucruri, de avere!
Sunt flămând și n-am bucate
Viața mea, e doar durere!

La boală, n-am o boabă-n casă
Pe ce bani să le cumpăr oare?
Sănătatea mă tot lasă....
Tie-ti spun tot ce mă doare!

Să nu mor, cu-n copârșeu...
Doamne, i-o avere mare!
Nici de-o pită n-am vreun leu...
Dapăi de-o înmormântare?

Capu-mi culc p-o pernă rece
-Că mi-i foame, am uitat-
Uite așa 'nco zi mai trece
Dumnezeu, m-o alinat!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
24:09:2014

~ De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil ~

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil 
Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil 
Uit atât de multe, sunt speriat de viață 
Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față.

Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva
Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva.
Azi brațul meu bătrân, îmi tremură într-una
Și timpul m-a uscat, băiatul meu, ca pruna.

Când tu erai copil, și ne-ntrebai mereu...
La toate-ți răspundeam, nu ne era prea greu.
Cu mintea mea uitucă, pun întrebări prea multe
Dar sunt nevinovate, nu vor să te insulte.

Nu mă certa copile, de vărs supa pe mine
Când tu erai copil, eu nu țipam la tine.
Așa e legea firii, omu' spre bătrânețe...
Precum copilul mic, din nou 'tre să învețe.

Îndură-te de mine, deși îți sunt povară
Bătrânețea, știi? Atât mi-e de amară!
Mai stau un timp cu tine, dar la un asfințit
Se va găta amarul, mi-e viața pe sfârșit!

Eu voi pleca copile, să fiu cu a ta mamă
O tot aud într-una, pe nume cum mă cheamă!
N-am să-ți mai fiu povară, mă iartă de ți-am fost
În inimă la tine, căutat-am adăpost!

"In memoria bunicului meu Vanu"

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
04:09:2014

~ M-aș pierde-n ochii tăi, o veșnicie ~

M-aș pierde-n ochii tăi, o veșnicie
Și inc-un infinit, iubite, dragul meu.
Iubirea ne-o purtăm, mereu în tăinicie
Dragostea ne-o ducem, înspre apogeu. 

Că inima din piept, îmi bate pentru tine...
Tu știi deja, că viața mea, ești tu.
Ochii, de nu-ți zăresc, trăiesc doar în suspine
Și-n tâmpla mea iubite, dansează tunetu'

Și Cerul se despică, cad norii pe pământ
Când glasul nu-ți aud, măcar un ceas.
Tânjesc ca să aud, din buze-ți, un cuvânt
Mi-e pansament la rană, iubite, al tău glas.

Hai să te pierzi cu mine, în noaptea de cleștar
Când stelele străjere, ne cântă la ureche.
Să aruncăm în hău, ce-i trist și ce-i amar
Tu ești iubirea mea, eu sunt a ta pereche.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
30:09:2014

~ Să mă iubești vreodată, azi știu că nu se poate ~

Te-ai lepădat de mine, ca Iuda de Isus 
M-ai aruncat uitării, fără vreo remușcare.
Am suferit amarnic, chiar dacă nu ți-am spus 
Iubirea mea trădată, în suflet rău mă doare. 

Să mă iubești vreodată, azi știu că nu se poate
Și n-am să-ți cer nicicând, să mă iubești la fel.
Îmi șterg ochii de lacrimi, și voi pleca departe
Tu nu știi să iubești, nu știi să-mi fii fidel.

Credeam că lângă tine, pot descifra iubirea
Că pot la brațul tău, o viață să pășesc.
Dar am gustat din plin, doar ce-i nefericirea
Și uită-te la mine, mă vezi? Mă veștejesc!

Mă duc pe drumul meu, rămâi în lumea ta
Să nu mă cauți vreodată, să nu mă răscolești.
Chiar de te strig pe nume, tu nu te arăta
Decât dacă cumva, înveți să mă iubești!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
30:09:2014

~ Mă judecau cu toții ~

 Mă judecau cu toții, că nu știu să zâmbesc
 Nu știau că lumea mea, se prăbușea întruna.
 Mă criticau mereu, că nu știu să glumesc
 Nu știau că-n mine port, durerea ca furtuna.
 
 Se tot răsteau la mine, că tac, că nu vorbesc
 Cum să vorbesc când lacrimi, îmi năvăleau cascadă?
 Aș fi putut să râd, cu lumea să glumesc....
 Când Cerul imploram, pe mine ca să cadă?
 
 Mă judecau cu toții, dar nu-mi purtau ei crucea
 Nu-mi știau durerea care, mereu mă răstignea!
 De le-aș fi dat-o lor, i-aș fi văzut atuncea...
 Dintre toți, va spun, unul nu mai glumea!
 
 Ușor m-au judecat, că-n suflet port durere
 Dar nimeni nu știa, durerea ce m-apasă!
 Și m-am închis în  mine, devenind tăcere...
 Dar tristețea vieții, de mine nu se lasă!
 
ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
30:09:2014

~ Fără de credință, ne scăldăm în beznă ~

 Am colindat prin lume, căutând, bunătatea
 Pe drumuri prăfuite, ce duc spre nicăieri
 N-am trăit nici ziua, cum n-am trăit nici noaptea
 Rămasă prizonieră, în ziua cea de ieri.
 
 Îmi apăreau în cale, stânci prea ascuțite
 Și văpăi aride, covoare, dar de spini.
 Eu priveam plângând, zorile sfințite...
 Mă rugam la ceruri, să facă minuni.
 
 Multă lume-n cale, mi-a ieșit întruna
 Oameni prea puțini, și e dureros.
 Dumnezeu prin viață, ne-a dăruit cununa
 Nu un suflet rău și prea dușmănos.
 
 Ne-am pierdut credința, de ea nu ne pasă,
 Săvârșim mereu, doar fărădelegi!
 De-asta greul vieții, pe suflet ne apăsă...
 Omule, ești orb?! De rău să te dezlegi!
 
 Rătăceam prin viață, după bunătate
 Dar cu mine-n suflet, oare o purtam?
 Vorbeam cu EU-l meu, în singurătate
 De ce în mine oare, deloc n-o căutam?
 
 Tot mergând prin lume, făr-o destinație
 Căutând ce poate, în mine nu aveam.
 M-a fulgerat de-o dat' un gând de divinație
 Eu nu bunătatea, pe Dumnezeu căutam!
 
 Că eram de viață, prea împovărată
 Și căutam amarnic, la suflet mângâiere.
 Dumnezeu din Ceruri, calea mi-o arată...
 Să nu rătăcesc, prin beznă și tăcere!
 
 Mi-am întors privirea, către Dumnezeu
 L-am rugat spășită, ca să mă salveze.
 Eram tristă tare, cu sufletul greu....
 Bezna vieții mele, rugăm s-o lumineze!
 
 Azi nu rătăcesc, pe cărări străine...
 Și cu talpa goală, nu mai calc pe spini.
 Cu sufletul curat, aștept ziua de mâine...
 Tu, Dumnezeul meu, din nou să mă alini!
 
 Fără de credință, ne scăldăm în beznă
 Rătăcim prin viață, dar fără vreun rost!
 Un lanț ruginit, ne va crește-n gleznă
 Din suflet va spun, că în beznă am fost!
 
 Cu iertarea-n suflet, azi spre Cer privesc
 Dincolo de nori, bunătatea zace.
 Vreau să trăiesc clipa, vreau ca să iubesc
 Sufletul nu-mi plânge, azi zâmbește, tace!
 
 ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
17:08:2014
 https://www.youtube.com/watch?v=vA3p-IHtR4I

~ Dă-mi voie doar să te iubesc ~

Te-am tot ascuns la mine-n suflet
Ca pe-un fugar, dar oare știai?
Că viața mea, nu-i decât bocet 
Fiindcă eu știam: Nu mă iubeai!

Am renegat până și Cerul
Am blestemat vântu-n văzduh
Spășită mi-am purtat amarul
Și te-am iubit, cu mult năduh.

Nu ți-am cerut să mă iubești
Dar te-am iubit, cu-nfrigurare.
N-ai ezitat să mă lovești...
Cu vorbe, dar stiai că doare?

Nu pot trăi, făr' să iubesc
-Eu pentru asta m-am născut-
Altfel mă sting, mă ofilesc...
La neiubire, nu am scut.

Dă-mi voie doar să te iubesc
În felul meu, de până acum
Că altfel mor, mă veștejesc
Și sufletu-mi se face scrum.

Mi te-am ascuns la mine-n suflet
Ai grijă doar, pe un' pășești.
E plin de răni, până în cuget
Ai grijă deci să nu-l zdrobești.

Nu cer nimic la schimb, să știi!
-Nu te iubesc să mă iubești-
Port dragostea în podul pălmii
Deci n-ai de ce să te ferești!

Păstrează-mi sufletul să-ți fie,
Odaia-n care te-odihnești.
Ți-l dăruiesc pentru vecie...
Chiar de nu poți, să mă iubești!


ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
17:08:2014
https://www.youtube.com/watch?v=Oqbh1_U3QSY

~ Și dansez printre cuvinte... ~

 Lasă-mi azi uitarea-n dar
 Știu că asta vrei să faci.
 Și-n neant am să dispar
 Tu, privește-mă și taci!

 Și dacă v-a plânge cerul
 Urma pașilor, ce-i las...
 Spune-i că mi-e plin paharul,
 Eu, rămasă-s făr' de glas.

 Nu mai pot cupola lumii,
 Din cioburi s-o reclădesc.
 Și s-ascult bocetul vremii...
 Azi refuz să mai vorbesc.

 Dintr-un fir mic de cerneală
 Eu renasc, a mia oară.
 Ce fatidică greșeală:
 Mă revărs din călimară!

 Și dansez pintre cuvinte...
 Dans funebru, muribund.
 Slovele, îmi sunt morminte...
 Azi în ele mă afund!

 Rămas bun, rămâi cu bine...
 Tu rămâi în urma mea!
 Te salut printre suspine...
 Și mă sting, precum o stea!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
09:08:2014

~ Tenebrele iubiri ~

Vise și șoapte-n plânset de crin 
suspinul iubirii amarnic destin. 
* 
Și plânset și șoapte, amare, pelin
O viață, o soartă, un tragic destin.
*
Mi-e zarul iubirii pe cer aruncat
O viață amară trăită-n păcat.
*
Se sfarmă în cioburi azi visele mele
Căzând pe pământ, bucată din ele.
*
Divine comedii trăite în nopți
Iar sufletul nud îmi plânge la porți
*
Cărări pustiite, în sufletul meu
Dar eu sunt credință, nu sunt ateu.
*
Din triste tenebre iubirea mă scoate
Sărutul ți-l las pe-altare de șoapte.
*
Iubirea mi-e leac la rana ce-mi doare
Ochii-mi te caută, amarnic în zare.
*
Te strigă și frunza de laur pe dealuri
Un nume risipit pe abruptele maluri
*
Mă plouă, mă ninge, mă bate și vântul
Dar eu mi te caut, iubite cu gândul.
*
Mă lepăd de viață și fur curcubeu
Pe brațele tale să fiu numai eu.
*
Îmi ești fericirea culeasă din lacrimi
Și dorul ce-ți port, cumplitele-mi pătimi.
*
Strigătul, trist ecou mi-e iubirea
Precum și Anei îi fuse zidirea.
*
Cu ultima forță mai spun un cuvânt
Și sufletu-mi dau, pe-o pală de vânt.
*
Iubire, ecou de romanțe fugare
Diamant din lacrimi amare.
*
Te vând pe doi bani, te du și mă lasă
Mai bine-i voi fi pământului mireasă.
*
În el să cobor, în eter, să nu știu
Durere să simt și-un suflet pustiu
*
Adună-mi cenușa și-arunc-o în vânt
Să pier din cale-ți cu-n ultim cuvânt
*
Ochii de-ți plâng, te blestem din pământ
Să nu mă plângi când voi fii în mormânt.
*
Ferestre spre soare ochii să-mi fie...
Păstrează-mă moartă, că nu m-ai vrut vie.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══DDC&JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autorii: Dida Diana Cioponea si Jurca Marinela Florina.
06:08:2014

~ La malul tău, ca altădată ~

 
 Revin la malul tău din nou,
 să-mi plâng amaru' și-ntristarea.
 Mi-e sufletul atât de greu...
 și vreau ca să mi-l spele marea.
 
 Învolburată mi te văd...
 Și de dureri, ești neagră toată.
 Cu tine-mi plâng amarul eu...
 La malul tău, ca altădată.
 
 Am multe să îți povestesc...
 Și toate mult prea rău mă dor.
 Sub valul tău eu aș rămâne...
 Dar asta ar însemna să mor.
 
 Nisipu-ți ud, azi prinde viață,
 e îmbrăcat cu versul meu.
 Pe el îmi scriu durerea toată,
 sub cerul în nuanță bleu.
 
 Tu mă privești cum scrijelesc,
 în slove gândurile mele.
 Și vezi? De asta te iubesc...
 Lași valurile să le spele.
 
 Triste-s și prea sumbre toate...
 Spune-mi! Te-am impovărat?
 Valurile-ți agitate...
 De dureri, le-a curățat?!

 "Doi pescăruși în zbor dansează,
 eu printre lacrimi, îi privesc.
 Acum eu plec, dar nu contează,
 am să revin, că te iubesc!"
 

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
05:08:2014

~Doamne, rău mai plânge frunza ~

Doamne, rău mai plânge frunza 
Când din pom, cade şi moare. 
Putrezeşte precum pânza 
Scuturandu-se în zare.


Doamne, rău mai plânge pomul
Când de frunze-i desfrunzit.
Rău tânjeşte, precum omul
Când de toţi e părăsit.


Doamne, însă tu pe toate
Le poţi rândui mereu.
Le arăţi mereu cum poate
Depăşi, tot ce-i mai greu.


Doamne, mult mai rade pomul
Că de muguri, zace plin.
Bucuros e ca şi omul...
Când se scapă de venin.


Doamne, ţie'ţi cântă frunza
Altă viaţă, tu i-ai dat.
Mă întreb?! Aş abuza?
Dă-mi ce nu am căpătat!


Fă-mă frunză, fă-mă pom
Fă-mă Doamne, ce vei vrea.
Fă-mă stea, să nu fiu om...
Şi pe cer voi dispărea.


ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
02:06:2014

~Dezbrăcată-s de speranţă~

Azi întruna retrăiesc, făr' să vreau, atrocitatea 
Am uitat să mai zâmbesc, invocând, mereu doar moartea.
Nu mă judecaţi de vreau, pecete, să-mi pun pe viaţă 
Stau de vorbă cu destinul, dezbrăcată-s de speranţă.


Că prin gânduri îmi dansează, lelele, năluci în noapte
Şi-mi plâng viaţa-năbusit, aruncând spre ceruri şoapte.
Nu mai pot purta povara, e prea mult tot ce-am trăit
Dar fatidica greşeală-mi, a fost fiindcă am iubit.


Am iubit numai himere, năucite-n, colţ de geană
Ce din îngeri-naripati, prefăcându-se-n satană.
Le-am pus sufletul pe tavă, descăltându-mă de vise
Astăzi toate îmi sunt duse, toate visele-s ucise.


Cer clemenţă de se poate, altă viaţă să primesc
Dar să fiu precum e stânca, nici vântul să nu-l iubesc.
Să nu ştiu de este noapte, ori de zorii s-au ivit
Fiindcă om, am dus de toate...şi prea multe-am pătimit.


Să mă sting într-o clipită, ca un felinar aş vrea
Cine mi-a scris mie soarta? A greşit, nu trebuia!
Sunt doar lut, dar greutatea, ce pe umeri am purtat
E ca muntele de grea, şi mă-ntreb, am meritat?


Niciodată fericirea, nu a stat în a mea cale
Nu am ştiut ce-i liniştea, iar în suflet, port doar jale.
Poate Cerul se deschise, într-o zi şi pentru mine
Să trăiesc de după nori, alte clipe, mai senine.


Însă cred că nu se poate, mâna sorţii s-o forţez
Am eu oare drept ca-n vise, fericirea s-o visez?
Deşi inima îmi bate, sunt numai o moartă vie...
Care ce e fericirea, doar visează, dar nu ştie.


ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
03:06:2014

~În genunchi mă-ntorc la tine~

În genunchi mă-ntorc la tine, chiar de-ntruna am jurat
Că te voi uita străine, azi, cuvântul mi-am călcat.
Să nu-mi spui că nu se poate, dragostea s-o-nreinviem
Toate şoaptele călcate, ţi le-aşez, într-un poem.

Astăzi clipa ce-a dintâi, ţi-o aştern din nou pe tâmplă
Chiar de-n lacrimă rămâi, că mereu, aşa se-ntâmplă.
Ne-om scălda-n cuvinte mute şi-n priviri ne-om îneca
Glasul vântului ne cânte şi nicicând n-om mai pleca.

Vom rămâne-n veşnicii, doar o inimă să bată
Iubindu-ne, aşa cum ştii, la fel de mult, ca altădată.
Azi, eu ştiu că fericirea, doar cu tine-mbrătisez
Chiar şi-n vis îmi dai iubirea, nopţi la rând, când te visez.

Şi când lacrima îmi cade, tu în ea te oglindeşti
Îmi tot spui iubite dragă, să nu plâng, că mă iubeşti
Însă vezi? Sunt numai vise, şi rău visele mă dor
Zorii vin şi rău mă muşcă, aş vrea aripi, ca să zbor.

Nopţile, sunt zile triste, zilele, în neguri zac
Cum să fac să fie bine? Spune-mi, ce pot ca să fac?
Îţi iau mâna de pe cer, căci ţi-o văd mereu întinsă
Şi îţi strig că dragostea, nu ne-a fost nicicând învinsă.

Însă vezi? Distanţa doare -eşafod şi ghilotină-
Că nu-mi eşti, că nu îţi sunt, doar distanţa e devină.
Se vor sfărmiţa toţi munţii, în genunchi, de cad plângând
Şi de am să mor iubite, voi muri, cu tine-n gând.

Doar o cetină de brad, să-mi aduci, să-mi pui la piept
Chiar de moartă am să zac, eu îţi jur că te aştept.
De pământul înfloreşte, floare de "Nu mă uita"
E din dragoste de tine, căci rămân, mereu a ta.

Când în cer va plânge luna, şi când vântul va cânta
Am să vin, în prag de noapte, şi cu drag te-oi alinta
Am să te sărut pe-o geană, cum mă sărutai demult
Lângă piept să îmi adormi, inima să ţi-o ascult.

Şi-am să-ţi dau, o mângâiere, cu privirea mea tăcută
Invelindu-te cu cerul, care ochii, ţi-i sărută.
De-oi putea, te-oi lua în braţe şi-n genunchi în rugăciune
Gândurile-nlacrimate, către Zei, cer o minune.

Să întoarcă roata vieţii, inima, din nou să-mi bată
Noi să ne iubim cu patimi, într-o noapte fermecată.
Să te-adorm, pe piept mereu, ca-n întâia noastră noapte
Când ne îmbătam de dor, şi ne mângâiam, cu şoapte.

Toate astea pentru tine, eu le-aş face dragul meu
Şi desculţă aş străbate, drumul, cât ar fi de greu.
Aş preface Iadu-n Rai, lacrima-n, sărut pe buze
Din izvor secat de dor, azi se nasc, atâtea muze.

De te-am scris fără de voie, tu mă iartă, de-i putea
Căci din lacrimi, mii condeie, azi îmi scriu iubirea mea.
Şi de-oi mai trăi o zi, un cuvânt de-a fi să las
Este strigătul din mine, sufletul, fără de glas.

N-aş fi vrut să mă întorc, să străbat atâta cale
Azi genunchii mi-i întorc, ca am suflet plin de jale.
Am crezut, că se mai poate, vreau iubirea să-ţi ofer
Căci te-am scris pe tot pământul şi prin stelele din Cer.

Autorii: Jurca Marinela Florina & Loredana Viţelaru Nicoleta.
04:06:2014

~ Mă leagănă pe braţe mamă ~

Mă leagănă pe braţe mamă, 
căci sufletu-mi ,amarnic plânge. 
Mi-e dor să fiu din nou copil, 
că dorul tău ,prea rău mă frânge.

Mă cheamă glasul tău tăcut,
prin viforul, de amintire.
La suferinţă, dă-mi un scut
legându-mi-l, cu fericire.

Mă ţine strâns la pieptul tău,
cântându-mi doina de demult.
Mă doare viaţa ,mamă ,rău
şopteşte-mi ,jur ,că te ascult!

De ce azi nu mai sunt copil,
să nu cunosc durerea vieţii?
Să cânt cu păsările-n tril,
fugind prin roua dimineţii.

Azi nu îmi eşti decât în ramă
şi mă priveşti, cu ochii blânzi.
Dar glasu-ţi, deloc nu mă cheamă,
când mi te strig, nu îmi răspunzi.

Şi rău mă doare mamă dragă,
când mi te caut pe la morminţi.
Ţi-aud glasul cum mă cheamă...
Sus din cer, de printre sfinţi.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
06:06:2014

~ Îmi plânge noaptea-n geană ~

Îmi plânge noaptea-n geană şi mă arde 
Atâtea neuitări, mă răstignesc mereu. 
Cu ochii-nchişi, privesc şi-n zări se pierde
Cad la pământ, mi-e sufletul prea greu.


O ultimă instanţă, la graniţă cu moartea
Un pas mai fac, gândindu-mă la noi.
Viaţa-mi întinde mâna, însă, oricât ar vrea...
Din moarte nu mă smulge, luându-mă napoi.


Să-mi pun zăvor pe suflet, e tot ce îmi doresc
Să nu mă doară viaţa, să uit tot ce nu pot.
Printr-o perdea de lacrimi, nici cerul nu-l zăresc
Mi-e sufletul aramă, aş vrea ca să mi-l scot.


Mi-a ruginit iubirea, prin freamăte de vise
Zdrobindu-mi paşii care, pe rând i-ai îngropat.
Eu am rămas să-mi plâng, iubirile promise
Iluzii şi minciuni, prea multe-am acceptat.


Am refuzat să văd, o realitate cruntă...
Deşi soarta-mi striga, că sunt numai minciuni.
-Ridică-te de jos, destinul ţi-l înfruntă:
Eu nu am ascultat, speram cred, în minuni!


Azi sunt cenuşa care, prin zări o poartă vântul,
Fiind împăcată, cu sufletul din mine.
Pe-un colţ de cer, îmi scrijelesc cuvântul
În slove de iubire, scriindu-te pe tine.


ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
10:06:2014

~Balada lui Radu ~

Prin poienile din munţi ,cântă Radu, of, ce jale
Că marea iubire a vieţii ,nu-i iese deloc în cale. 
Plînge piatra în izvor, apele, de focul lui... 
Plânge coama codrilor, chiar şi cerul albăstrui.

Cântă Radu şi doineşte, codrul, legănându-se
Fericirea rătăcită, pe loc arătându-se.
Şi mi-l strigă, el n-aude -ea se duce-n drumul ei-
Radu cântă, pătimeşte, prin poiană pe alei.

Într-o zi veni iubirea, să mi-l cate pe băiat
Dar era plecat cu treburi, după lemne de tăiat.
L-a tot aşteptat la poartă, două zile şi trei nopţi
Însă vezi în viaţa asta? Cât mai poţi ca să aştepţi?

Radu-şi plânge soarta tristă, plânge sufletul în el
Ar vrea lumea s-o străbată, dar să fie porumbel.
Însă Radu, aripi n-are, numai lacrimi pe obraz
Nu cunoaşte fericirea, doar amarul şi necaz.

De la prispa casei noastre, auzeam un glas strigând
Era liniştea la poartă, tot pe Radu căutând.
Dar era plecat la coasă, cu bărbaţii de prin sat
Nu l-a aşteptat, s-a dus, cu necazuri l-a lăsat.

Pe-nserat, în zi de vară, reparând cu spor şindrila
Cineva-l strigă pe Radu, la poartă era chiar mila.
Radu dragu n-o ştia, el nicicând n-a cunoscut-o
Dar la poartă n-a ţinut-o, ci în casă invitând-o.

Radu, Radu...ai cântat, peste munţi, peste izvoare
Insă nimănui n-ai spus, sufletul, ce mult te doare.
M-au trimis cu drag surate, că şi ele te-au căutat
Dar erai plecat cu treabă, nici una nu te-a aflat.

M-au rugat ca să-ţi aduc, darul lor, cel mai de seamă
-Când eşti trist şi supărat, tu cu cântul tău le cheamă-
De n-ai fi cumva pe-acasă, ele te-or urma prin lume
Te-or căta în patru zări, tot strigandu-te pe nume.

Vor aduce-n calea ta, fericirea ce-ai visat
Alungând amarul care, sufletul ţi-a apăsat.
S-a născut şi pentru tine, fata, ce să te iubească...
Aducând în al tău suflet, dragostea ce-o să tot crescă.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
07:06:2014