marți, 11 noiembrie 2014

~ Când îmi vorbești în șoapte, mă rătăcesc prin vise ~



Când mă săruți pe gleznă, mă trec mii de fiori 
Când îmi vorbești în șoapte, mă rătăcesc prin vise 
Tu mă cuprinzi în brațe, cu mine-ncepi sa zbori 
Spre zări ce unora, le sunt tot interzise.

Îmbrățișăm păcatul, din el ne înfruptăm
-Și nu ne pasă, de legea omenească-
Avem numai o viață, cât să așteptăm?
Cine-a văzut iubiți, iubire să cerșească?

În noi s-arunce piatră, acei ce n-au iubit
Și n-au simțit vreodată, cum cerul se despică.
Cuprinde-mă în brațe, ce mult mi te-am dorit...
Cu tine-nfrunt azi lumea, de lume nu mi-e frică.

Sărută-mi gura arsă, iubește-mă în noapte
Să fiu din nou a ta, trecând de legea firii.
Vreau să te simt din nou, cu tine doar se poate...
Să zbor în lumi din care, iau apa nemuririi.

Să fiu eu Magdalena, ori Ana cea zidită...
De ce va crede lumea, știi bine că nu-mi pasă!
Când sunt la pieptul tău, mă simt cea mai iubită
Și dintre muritoare, mă simt cea mai frumoasă!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
04:10:2014


~ M-aș pierde-n ochii tăi, o veșnicie ~



M-aș pierde-n ochii tăi, o veșnicie 
Și inc-un infinit, iubite, dragul meu. 
Iubirea ne-o purtăm, mereu în tăinicie 
Dragostea ne-o ducem, înspre apogeu. 

Că inima din piept, îmi bate pentru tine...
Tu știi deja, că viața mea, ești tu.
Ochii, de nu-ți zăresc, trăiesc doar în suspine
Și-n tâmpla mea iubite, dansează tunetu'

Și Cerul se despică, cad norii pe pământ
Când glasul nu-ți aud, măcar un ceas.
Tânjesc ca să aud, din buze-ți, un cuvânt
Mi-e pansament la rană, iubite, al tău glas.

Hai să te pierzi cu mine, în noaptea de cleștar
Când stelele străjere, ne cântă la ureche.
Să aruncăm în hău, ce-i trist și ce-i amar
Tu ești iubirea mea, eu sunt a ta pereche.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
30:09:2014


~ În câte nopți iubirea mea.... ~



Se-mbată noaptea cu suspine
Din cer plouă cu stropi de-arginți
Aș vrea să fii din nou cu mine
Dar nu mai vreau ca să mă minți! 

Plânge văzduhul și... te cheamă!
-Și eu te chem, la pieptul meu-
Iubirea noastră, se destrăma?
Azi dorul tău, mi-e mult prea greu!

În câte nopți iubirea mea....
Te-am învelit cu mii de șoapte?
Mi-ai fost pe cer o mândră stea...
Că știam că altfel nu se poate!

Îmi ești și cer, dar și pământ...
Cum ești și suferința toată!
Și lucrul care-l am mai sfânt...
De ce azi sunt abandonată?

Spuneai că pentru mine mori
-Și te renaști, a doua oară-
Azi nu-mi răspunzi nici la scrisori
-Din viață ta, m-ai dat afară-

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
22:08:2014

~ De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil ~


De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil 
Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil 
Uit atât de multe, sunt speriat de viață 
Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față.

Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva
Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva.
Azi brațul meu bătrân, îmi tremură într-una
Și timpul m-a uscat, băiatul meu, ca pruna.

Când tu erai copil, și ne-ntrebai mereu...
La toate-ți răspundeam, nu ne era prea greu.
Cu mintea mea uitucă, pun întrebări prea multe
Dar sunt nevinovate, nu vor să te insulte.

Nu mă certa copile, de vărs supa pe mine
Când tu erai copil, eu nu țipam la tine.
Așa e legea firii, omu' spre bătrânețe...
Precum copilul mic, din nou 'tre să învețe.

Îndură-te de mine, deși îți sunt povară
Bătrânețea, știi? Atât mi-e de amară!
Mai stau un timp cu tine, dar la un asfințit
Se va găta amarul, mi-e viața pe sfârșit!

Eu voi pleca copile, să fiu cu a ta mamă
O tot aud într-una, pe nume cum mă cheamă!
N-am să-ți mai fiu povară, mă iartă de ți-am fost
În inimă la tine, căutat-am adăpost!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
04:09:2014