~ Fără de credință, ne scăldăm în beznă ~

 Am colindat prin lume, căutând, bunătatea
 Pe drumuri prăfuite, ce duc spre nicăieri
 N-am trăit nici ziua, cum n-am trăit nici noaptea
 Rămasă prizonieră, în ziua cea de ieri.
 
 Îmi apăreau în cale, stânci prea ascuțite
 Și văpăi aride, covoare, dar de spini.
 Eu priveam plângând, zorile sfințite...
 Mă rugam la ceruri, să facă minuni.
 
 Multă lume-n cale, mi-a ieșit întruna
 Oameni prea puțini, și e dureros.
 Dumnezeu prin viață, ne-a dăruit cununa
 Nu un suflet rău și prea dușmănos.
 
 Ne-am pierdut credința, de ea nu ne pasă,
 Săvârșim mereu, doar fărădelegi!
 De-asta greul vieții, pe suflet ne apăsă...
 Omule, ești orb?! De rău să te dezlegi!
 
 Rătăceam prin viață, după bunătate
 Dar cu mine-n suflet, oare o purtam?
 Vorbeam cu EU-l meu, în singurătate
 De ce în mine oare, deloc n-o căutam?
 
 Tot mergând prin lume, făr-o destinație
 Căutând ce poate, în mine nu aveam.
 M-a fulgerat de-o dat' un gând de divinație
 Eu nu bunătatea, pe Dumnezeu căutam!
 
 Că eram de viață, prea împovărată
 Și căutam amarnic, la suflet mângâiere.
 Dumnezeu din Ceruri, calea mi-o arată...
 Să nu rătăcesc, prin beznă și tăcere!
 
 Mi-am întors privirea, către Dumnezeu
 L-am rugat spășită, ca să mă salveze.
 Eram tristă tare, cu sufletul greu....
 Bezna vieții mele, rugăm s-o lumineze!
 
 Azi nu rătăcesc, pe cărări străine...
 Și cu talpa goală, nu mai calc pe spini.
 Cu sufletul curat, aștept ziua de mâine...
 Tu, Dumnezeul meu, din nou să mă alini!
 
 Fără de credință, ne scăldăm în beznă
 Rătăcim prin viață, dar fără vreun rost!
 Un lanț ruginit, ne va crește-n gleznă
 Din suflet va spun, că în beznă am fost!
 
 Cu iertarea-n suflet, azi spre Cer privesc
 Dincolo de nori, bunătatea zace.
 Vreau să trăiesc clipa, vreau ca să iubesc
 Sufletul nu-mi plânge, azi zâmbește, tace!
 
 ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
17:08:2014
 https://www.youtube.com/watch?v=vA3p-IHtR4I

~ Dă-mi voie doar să te iubesc ~

Te-am tot ascuns la mine-n suflet
Ca pe-un fugar, dar oare știai?
Că viața mea, nu-i decât bocet 
Fiindcă eu știam: Nu mă iubeai!

Am renegat până și Cerul
Am blestemat vântu-n văzduh
Spășită mi-am purtat amarul
Și te-am iubit, cu mult năduh.

Nu ți-am cerut să mă iubești
Dar te-am iubit, cu-nfrigurare.
N-ai ezitat să mă lovești...
Cu vorbe, dar stiai că doare?

Nu pot trăi, făr' să iubesc
-Eu pentru asta m-am născut-
Altfel mă sting, mă ofilesc...
La neiubire, nu am scut.

Dă-mi voie doar să te iubesc
În felul meu, de până acum
Că altfel mor, mă veștejesc
Și sufletu-mi se face scrum.

Mi te-am ascuns la mine-n suflet
Ai grijă doar, pe un' pășești.
E plin de răni, până în cuget
Ai grijă deci să nu-l zdrobești.

Nu cer nimic la schimb, să știi!
-Nu te iubesc să mă iubești-
Port dragostea în podul pălmii
Deci n-ai de ce să te ferești!

Păstrează-mi sufletul să-ți fie,
Odaia-n care te-odihnești.
Ți-l dăruiesc pentru vecie...
Chiar de nu poți, să mă iubești!


ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
17:08:2014
https://www.youtube.com/watch?v=Oqbh1_U3QSY

~ Și dansez printre cuvinte... ~

 Lasă-mi azi uitarea-n dar
 Știu că asta vrei să faci.
 Și-n neant am să dispar
 Tu, privește-mă și taci!

 Și dacă v-a plânge cerul
 Urma pașilor, ce-i las...
 Spune-i că mi-e plin paharul,
 Eu, rămasă-s făr' de glas.

 Nu mai pot cupola lumii,
 Din cioburi s-o reclădesc.
 Și s-ascult bocetul vremii...
 Azi refuz să mai vorbesc.

 Dintr-un fir mic de cerneală
 Eu renasc, a mia oară.
 Ce fatidică greșeală:
 Mă revărs din călimară!

 Și dansez pintre cuvinte...
 Dans funebru, muribund.
 Slovele, îmi sunt morminte...
 Azi în ele mă afund!

 Rămas bun, rămâi cu bine...
 Tu rămâi în urma mea!
 Te salut printre suspine...
 Și mă sting, precum o stea!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
09:08:2014

~ Tenebrele iubiri ~

Vise și șoapte-n plânset de crin 
suspinul iubirii amarnic destin. 
* 
Și plânset și șoapte, amare, pelin
O viață, o soartă, un tragic destin.
*
Mi-e zarul iubirii pe cer aruncat
O viață amară trăită-n păcat.
*
Se sfarmă în cioburi azi visele mele
Căzând pe pământ, bucată din ele.
*
Divine comedii trăite în nopți
Iar sufletul nud îmi plânge la porți
*
Cărări pustiite, în sufletul meu
Dar eu sunt credință, nu sunt ateu.
*
Din triste tenebre iubirea mă scoate
Sărutul ți-l las pe-altare de șoapte.
*
Iubirea mi-e leac la rana ce-mi doare
Ochii-mi te caută, amarnic în zare.
*
Te strigă și frunza de laur pe dealuri
Un nume risipit pe abruptele maluri
*
Mă plouă, mă ninge, mă bate și vântul
Dar eu mi te caut, iubite cu gândul.
*
Mă lepăd de viață și fur curcubeu
Pe brațele tale să fiu numai eu.
*
Îmi ești fericirea culeasă din lacrimi
Și dorul ce-ți port, cumplitele-mi pătimi.
*
Strigătul, trist ecou mi-e iubirea
Precum și Anei îi fuse zidirea.
*
Cu ultima forță mai spun un cuvânt
Și sufletu-mi dau, pe-o pală de vânt.
*
Iubire, ecou de romanțe fugare
Diamant din lacrimi amare.
*
Te vând pe doi bani, te du și mă lasă
Mai bine-i voi fi pământului mireasă.
*
În el să cobor, în eter, să nu știu
Durere să simt și-un suflet pustiu
*
Adună-mi cenușa și-arunc-o în vânt
Să pier din cale-ți cu-n ultim cuvânt
*
Ochii de-ți plâng, te blestem din pământ
Să nu mă plângi când voi fii în mormânt.
*
Ferestre spre soare ochii să-mi fie...
Păstrează-mă moartă, că nu m-ai vrut vie.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══DDC&JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autorii: Dida Diana Cioponea si Jurca Marinela Florina.
06:08:2014

~ La malul tău, ca altădată ~

 
 Revin la malul tău din nou,
 să-mi plâng amaru' și-ntristarea.
 Mi-e sufletul atât de greu...
 și vreau ca să mi-l spele marea.
 
 Învolburată mi te văd...
 Și de dureri, ești neagră toată.
 Cu tine-mi plâng amarul eu...
 La malul tău, ca altădată.
 
 Am multe să îți povestesc...
 Și toate mult prea rău mă dor.
 Sub valul tău eu aș rămâne...
 Dar asta ar însemna să mor.
 
 Nisipu-ți ud, azi prinde viață,
 e îmbrăcat cu versul meu.
 Pe el îmi scriu durerea toată,
 sub cerul în nuanță bleu.
 
 Tu mă privești cum scrijelesc,
 în slove gândurile mele.
 Și vezi? De asta te iubesc...
 Lași valurile să le spele.
 
 Triste-s și prea sumbre toate...
 Spune-mi! Te-am impovărat?
 Valurile-ți agitate...
 De dureri, le-a curățat?!

 "Doi pescăruși în zbor dansează,
 eu printre lacrimi, îi privesc.
 Acum eu plec, dar nu contează,
 am să revin, că te iubesc!"
 

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
05:08:2014

~Doamne, rău mai plânge frunza ~

Doamne, rău mai plânge frunza 
Când din pom, cade şi moare. 
Putrezeşte precum pânza 
Scuturandu-se în zare.


Doamne, rău mai plânge pomul
Când de frunze-i desfrunzit.
Rău tânjeşte, precum omul
Când de toţi e părăsit.


Doamne, însă tu pe toate
Le poţi rândui mereu.
Le arăţi mereu cum poate
Depăşi, tot ce-i mai greu.


Doamne, mult mai rade pomul
Că de muguri, zace plin.
Bucuros e ca şi omul...
Când se scapă de venin.


Doamne, ţie'ţi cântă frunza
Altă viaţă, tu i-ai dat.
Mă întreb?! Aş abuza?
Dă-mi ce nu am căpătat!


Fă-mă frunză, fă-mă pom
Fă-mă Doamne, ce vei vrea.
Fă-mă stea, să nu fiu om...
Şi pe cer voi dispărea.


ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
02:06:2014

~Dezbrăcată-s de speranţă~

Azi întruna retrăiesc, făr' să vreau, atrocitatea 
Am uitat să mai zâmbesc, invocând, mereu doar moartea.
Nu mă judecaţi de vreau, pecete, să-mi pun pe viaţă 
Stau de vorbă cu destinul, dezbrăcată-s de speranţă.


Că prin gânduri îmi dansează, lelele, năluci în noapte
Şi-mi plâng viaţa-năbusit, aruncând spre ceruri şoapte.
Nu mai pot purta povara, e prea mult tot ce-am trăit
Dar fatidica greşeală-mi, a fost fiindcă am iubit.


Am iubit numai himere, năucite-n, colţ de geană
Ce din îngeri-naripati, prefăcându-se-n satană.
Le-am pus sufletul pe tavă, descăltându-mă de vise
Astăzi toate îmi sunt duse, toate visele-s ucise.


Cer clemenţă de se poate, altă viaţă să primesc
Dar să fiu precum e stânca, nici vântul să nu-l iubesc.
Să nu ştiu de este noapte, ori de zorii s-au ivit
Fiindcă om, am dus de toate...şi prea multe-am pătimit.


Să mă sting într-o clipită, ca un felinar aş vrea
Cine mi-a scris mie soarta? A greşit, nu trebuia!
Sunt doar lut, dar greutatea, ce pe umeri am purtat
E ca muntele de grea, şi mă-ntreb, am meritat?


Niciodată fericirea, nu a stat în a mea cale
Nu am ştiut ce-i liniştea, iar în suflet, port doar jale.
Poate Cerul se deschise, într-o zi şi pentru mine
Să trăiesc de după nori, alte clipe, mai senine.


Însă cred că nu se poate, mâna sorţii s-o forţez
Am eu oare drept ca-n vise, fericirea s-o visez?
Deşi inima îmi bate, sunt numai o moartă vie...
Care ce e fericirea, doar visează, dar nu ştie.


ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
03:06:2014

~În genunchi mă-ntorc la tine~

În genunchi mă-ntorc la tine, chiar de-ntruna am jurat
Că te voi uita străine, azi, cuvântul mi-am călcat.
Să nu-mi spui că nu se poate, dragostea s-o-nreinviem
Toate şoaptele călcate, ţi le-aşez, într-un poem.

Astăzi clipa ce-a dintâi, ţi-o aştern din nou pe tâmplă
Chiar de-n lacrimă rămâi, că mereu, aşa se-ntâmplă.
Ne-om scălda-n cuvinte mute şi-n priviri ne-om îneca
Glasul vântului ne cânte şi nicicând n-om mai pleca.

Vom rămâne-n veşnicii, doar o inimă să bată
Iubindu-ne, aşa cum ştii, la fel de mult, ca altădată.
Azi, eu ştiu că fericirea, doar cu tine-mbrătisez
Chiar şi-n vis îmi dai iubirea, nopţi la rând, când te visez.

Şi când lacrima îmi cade, tu în ea te oglindeşti
Îmi tot spui iubite dragă, să nu plâng, că mă iubeşti
Însă vezi? Sunt numai vise, şi rău visele mă dor
Zorii vin şi rău mă muşcă, aş vrea aripi, ca să zbor.

Nopţile, sunt zile triste, zilele, în neguri zac
Cum să fac să fie bine? Spune-mi, ce pot ca să fac?
Îţi iau mâna de pe cer, căci ţi-o văd mereu întinsă
Şi îţi strig că dragostea, nu ne-a fost nicicând învinsă.

Însă vezi? Distanţa doare -eşafod şi ghilotină-
Că nu-mi eşti, că nu îţi sunt, doar distanţa e devină.
Se vor sfărmiţa toţi munţii, în genunchi, de cad plângând
Şi de am să mor iubite, voi muri, cu tine-n gând.

Doar o cetină de brad, să-mi aduci, să-mi pui la piept
Chiar de moartă am să zac, eu îţi jur că te aştept.
De pământul înfloreşte, floare de "Nu mă uita"
E din dragoste de tine, căci rămân, mereu a ta.

Când în cer va plânge luna, şi când vântul va cânta
Am să vin, în prag de noapte, şi cu drag te-oi alinta
Am să te sărut pe-o geană, cum mă sărutai demult
Lângă piept să îmi adormi, inima să ţi-o ascult.

Şi-am să-ţi dau, o mângâiere, cu privirea mea tăcută
Invelindu-te cu cerul, care ochii, ţi-i sărută.
De-oi putea, te-oi lua în braţe şi-n genunchi în rugăciune
Gândurile-nlacrimate, către Zei, cer o minune.

Să întoarcă roata vieţii, inima, din nou să-mi bată
Noi să ne iubim cu patimi, într-o noapte fermecată.
Să te-adorm, pe piept mereu, ca-n întâia noastră noapte
Când ne îmbătam de dor, şi ne mângâiam, cu şoapte.

Toate astea pentru tine, eu le-aş face dragul meu
Şi desculţă aş străbate, drumul, cât ar fi de greu.
Aş preface Iadu-n Rai, lacrima-n, sărut pe buze
Din izvor secat de dor, azi se nasc, atâtea muze.

De te-am scris fără de voie, tu mă iartă, de-i putea
Căci din lacrimi, mii condeie, azi îmi scriu iubirea mea.
Şi de-oi mai trăi o zi, un cuvânt de-a fi să las
Este strigătul din mine, sufletul, fără de glas.

N-aş fi vrut să mă întorc, să străbat atâta cale
Azi genunchii mi-i întorc, ca am suflet plin de jale.
Am crezut, că se mai poate, vreau iubirea să-ţi ofer
Căci te-am scris pe tot pământul şi prin stelele din Cer.

Autorii: Jurca Marinela Florina & Loredana Viţelaru Nicoleta.
04:06:2014

~ Mă leagănă pe braţe mamă ~

Mă leagănă pe braţe mamă, 
căci sufletu-mi ,amarnic plânge. 
Mi-e dor să fiu din nou copil, 
că dorul tău ,prea rău mă frânge.

Mă cheamă glasul tău tăcut,
prin viforul, de amintire.
La suferinţă, dă-mi un scut
legându-mi-l, cu fericire.

Mă ţine strâns la pieptul tău,
cântându-mi doina de demult.
Mă doare viaţa ,mamă ,rău
şopteşte-mi ,jur ,că te ascult!

De ce azi nu mai sunt copil,
să nu cunosc durerea vieţii?
Să cânt cu păsările-n tril,
fugind prin roua dimineţii.

Azi nu îmi eşti decât în ramă
şi mă priveşti, cu ochii blânzi.
Dar glasu-ţi, deloc nu mă cheamă,
când mi te strig, nu îmi răspunzi.

Şi rău mă doare mamă dragă,
când mi te caut pe la morminţi.
Ţi-aud glasul cum mă cheamă...
Sus din cer, de printre sfinţi.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
06:06:2014

~ Îmi plânge noaptea-n geană ~

Îmi plânge noaptea-n geană şi mă arde 
Atâtea neuitări, mă răstignesc mereu. 
Cu ochii-nchişi, privesc şi-n zări se pierde
Cad la pământ, mi-e sufletul prea greu.


O ultimă instanţă, la graniţă cu moartea
Un pas mai fac, gândindu-mă la noi.
Viaţa-mi întinde mâna, însă, oricât ar vrea...
Din moarte nu mă smulge, luându-mă napoi.


Să-mi pun zăvor pe suflet, e tot ce îmi doresc
Să nu mă doară viaţa, să uit tot ce nu pot.
Printr-o perdea de lacrimi, nici cerul nu-l zăresc
Mi-e sufletul aramă, aş vrea ca să mi-l scot.


Mi-a ruginit iubirea, prin freamăte de vise
Zdrobindu-mi paşii care, pe rând i-ai îngropat.
Eu am rămas să-mi plâng, iubirile promise
Iluzii şi minciuni, prea multe-am acceptat.


Am refuzat să văd, o realitate cruntă...
Deşi soarta-mi striga, că sunt numai minciuni.
-Ridică-te de jos, destinul ţi-l înfruntă:
Eu nu am ascultat, speram cred, în minuni!


Azi sunt cenuşa care, prin zări o poartă vântul,
Fiind împăcată, cu sufletul din mine.
Pe-un colţ de cer, îmi scrijelesc cuvântul
În slove de iubire, scriindu-te pe tine.


ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
10:06:2014

~Balada lui Radu ~

Prin poienile din munţi ,cântă Radu, of, ce jale
Că marea iubire a vieţii ,nu-i iese deloc în cale. 
Plînge piatra în izvor, apele, de focul lui... 
Plânge coama codrilor, chiar şi cerul albăstrui.

Cântă Radu şi doineşte, codrul, legănându-se
Fericirea rătăcită, pe loc arătându-se.
Şi mi-l strigă, el n-aude -ea se duce-n drumul ei-
Radu cântă, pătimeşte, prin poiană pe alei.

Într-o zi veni iubirea, să mi-l cate pe băiat
Dar era plecat cu treburi, după lemne de tăiat.
L-a tot aşteptat la poartă, două zile şi trei nopţi
Însă vezi în viaţa asta? Cât mai poţi ca să aştepţi?

Radu-şi plânge soarta tristă, plânge sufletul în el
Ar vrea lumea s-o străbată, dar să fie porumbel.
Însă Radu, aripi n-are, numai lacrimi pe obraz
Nu cunoaşte fericirea, doar amarul şi necaz.

De la prispa casei noastre, auzeam un glas strigând
Era liniştea la poartă, tot pe Radu căutând.
Dar era plecat la coasă, cu bărbaţii de prin sat
Nu l-a aşteptat, s-a dus, cu necazuri l-a lăsat.

Pe-nserat, în zi de vară, reparând cu spor şindrila
Cineva-l strigă pe Radu, la poartă era chiar mila.
Radu dragu n-o ştia, el nicicând n-a cunoscut-o
Dar la poartă n-a ţinut-o, ci în casă invitând-o.

Radu, Radu...ai cântat, peste munţi, peste izvoare
Insă nimănui n-ai spus, sufletul, ce mult te doare.
M-au trimis cu drag surate, că şi ele te-au căutat
Dar erai plecat cu treabă, nici una nu te-a aflat.

M-au rugat ca să-ţi aduc, darul lor, cel mai de seamă
-Când eşti trist şi supărat, tu cu cântul tău le cheamă-
De n-ai fi cumva pe-acasă, ele te-or urma prin lume
Te-or căta în patru zări, tot strigandu-te pe nume.

Vor aduce-n calea ta, fericirea ce-ai visat
Alungând amarul care, sufletul ţi-a apăsat.
S-a născut şi pentru tine, fata, ce să te iubească...
Aducând în al tău suflet, dragostea ce-o să tot crescă.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
07:06:2014

~ Eu voi muri de dor...şi doare... ~

Te cheamă gândul meu, te cheamă 
Iubirea mea, ca-n alte daţi. 
Mă doare dorul, mă destramă... 
Dar tu nu-mi vii, nu te arăţi.

Mă pedepseşti fără de milă
Mă-ntreb, nu şti că-n suflet dor?
Îţi cad azi în genunchi, umilă
Te rog! Nu mă lăsa să mor!

Cum să trăiesc eu fără tine,
Când tu-mi eşti inima ce-mi bate?
Întoarce-te te rog la mine
Suspinul, noaptea mi-o străbate.

De mi-l alungi, va plânge cerul...
-Şi eu, cu lacrimă de foc-
Mă rog să nu-mi oferi amarul
-Nu-mi lua fărâma de noroc-

Eu te aştept cu nerăbdare,
Însă tu dacă n-ai să vii....
Eu voi muri de dor...şi doare...
Dar tu iubite, n-ai să ştii.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
09:06:2014

~ Aripi de condor ~

Privirea ta mi-o port, pictată pe retină... 
(Cu ochii-nlăcrimaţi, şi suspinând) 
Pe cerul vieţii mele, veşnic tună... 
Şi de tristeţe, n-am unde să m-ascund.


Aud şi-acum cuvinte de iubire...
Nu le credeam, dar astăzi îmi lipsesc.
De teamă că-mi vei da dezamăgire,
Am hotărât, ca să te părăsesc.


Dar cum să-ţi spun ce mult mă doare,
tăcerile ce muşca-dânc în mine?
Închid ochii şi plâng, sunt fără de scăpare...
Adorm cu ochii plânşi, pierdută prin suspine.


Să fii din nou al meu, e-un gând năucitor
-Mă ştie numai cerul, la care mă închin-
Nu-i clipă, nici secundă, în care să nu dor
Azi mai trăiesc din vise, cu ele mă alin.


De ce n-am preţuit, iubirea ce mi-ai dat?
De ce n-am ştiut, că lipsa ta mă doare?
Deşi eu te iubesc, de ce n-am arătat?
Din suflet îmi doresc, să pot să-ţi cer iertare!


Ai plâns în faţa mea! Atunci, nu m-a durut...
Orbită de orgolii, te-am alungat să pleci.
Nu ştiam că ai să-mi laşi, pe veci un dor acut
Azi mă întreb plângând, prin viaţă-mi, de mai treci.


Atât de neagră-i noaptea -sunt stele prea puţine-
Dar şoapte rătăcesc, prin clipe care dor.
Doar o dorinţă am! Să fii aici cu mine...
Aş vrea să-mi vii în zbor, pe aripi de condor.


ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
10:06:2014

~Mai am şi acum un trandafir~

Mai am şi acum un trandafir 
Păstrat cu grijă într-o carte 
Ce mi l-ai dat în luna marte 
Cu sărutarea-ţi, de zefir.

Deşi el şi-a pierdut culoarea
Tot caut mereu printre petale
O urmă a buzelor tale...
Când mă apucă disperarea.

O lacrimă-mi cade pe floare
Şi nici parfumul nu-i mai simt
Că nu mă doare, doar mă mint
Sunt aruncată în uitare.

O altă floare -n-am să primesc-
Deşi din nou, e luna marte.
Scot iarăşi floarea dintr-o carte
- Să o sărut şi s-o privesc-

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
10:06:2014

~ Să mai sper să mă iubeşti?~

Din suflet ţi-aş jura, de-ai sta o clipă să m-asculţi! 
Poate că eu ţi-am greşit, dar cum poţi ca să mă uiţi? 
Nu mă vrei în viaţa ta, ai pus ziduri între noi.... 
Fără tine mă aşteaptă, ani prea trişti, amari şi goi!

Nu ţi-e dor de mine oare, nu te doare inima?
De ce azi cu-atâta ură, poţi iubirea blestema?
-Iartă-mă, mai dă-mi o şansă, îţi arăt că m-am schimbat-
Nu mă arunca-n uitare, te iubesc... cu-adevărat!

Văd în ochii tăi doar ură, unde-i astăzi fericirea?
Îmi e dor de timpu-n care, din ei îmi luam iubirea!
Azi îmi spui că nu se poate, dar nu ştiu, ce ţi-am greşit?
Am crezut că lângă mine, simţi cât de mult eşti iubit!

Să mai sper în fericire, să mai sper să mă iubeşti?
Cu tăcerea ta amarnic, până'n suflet mă loveşti!
Nu-ţi voi mai cerşi iubirea, voi pleca din calea ta...
Cât mă doare, ce mult sufăr, nicicând nu-ţi voi arăta!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
11:06:2014

~ Dialogul durerii ~

Te-am iubit, te-am visat, şi te-am plâns zi după zi! 
-M-ai iubit, m-ai rănit, şi zâmbind m-ai părăsit! 


Te-am strigat, te-am căutat, însă fără de izbândă!
-M-ai avut, m-ai pierdut, plătind sorţii o dobândă!


Te-am dorit, te-am adorat, m-ai lăsat şi ai plecat!
-N-ai ştiut, nu te-a durut, că prin hăuri am trecut!


Azi te caut, şi-mi doresc, stelele să-ţi dăruiesc!
-Nu-mi doresc, nici nu stau, stelele în dar nu-ţi vreau!


ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
11:06:2014

~ Dar vieţii, nici că-i pasă ~

Am tot simţit cum trece, pe lângă mine timpul 
Furând mârşav, din anii mei pe rând. 
Fără să-i pese, schimonosindu-mi chipul 
Lăsându-mă pustie, cu suflet tremurând.

Am tot privit stingheră, imagini în oglindă
Tot întrebându-mă: Straina, cine-o fi?
Am adunat la vise, secundă cu secundă
Ştiind, pe-altarul vieţii, curând mă voi jertfi.

Nu-mi pare rău că părul, la tâmple mi-e albit
Şi nici că faţa toată, de riduri mi-e brăzdată.
Regret că am pierdut, oameni, ce i-am iubit
Care mi-au arătat, ce-i dragostea curată.

Că timpul trece, trece, şi e necruţător
Suntem datori c-o moarte, şi trebe' s-o plătim.
Dar despărţirea doare, e prea sfâşietor...
Adio când le spunem, la cei ce îi iubim.

De asta spun că timpul, pe lângă mine trece,
Furând mereu din ceea, ce n-aş vrea ca să fure.
Un alt nou răsărit, nu ştiu ce-mi va aduce...
Zăresc în luciul apei, priviri, mult prea mature.

Veni-va ea şi ziua, când alţii or să mă piardă
Cum eu la rândul meu, pe alţii i-am pierdut.
Dorul ce le tot port, adesea mă abundă
Clipa ce-am trăit-o, amarnic m-a durut.

Aş spune vieţii stai! Dă-mi timpul înapoi!
-Odată să revăd, ce inima-mi tot cere-
Mă doare dorul tare si lacrimi curg şuvoi
Îndură-te tu viaţă, mă cruţă de durere.

Dar vieţii, nici că-i pasă, de plânsul meu amarnic
E rostul ei firesc, să treacă în neştire.
Urât şi dureros (e sentimentul abandonic...)
Ce-n sufletul meu trist, îşi are adăpostire.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
15 iunie 2014 la 23:26

~ Eu sunt val de mare rece~

Eu sunt val de mare rece 
Braţul mi-l întind pe stânci 
Când prin spume mă petrece 
Gândul tău, când simt cum plângi

Azi mă legăn, oglindire
Şi doar vântului mă-nchin
N-am să mai caut vreo privire
Beau pocalul de venin.

Otrăvit, rămas de vreme
Când furtuna te-a ucis
Te-a izbit, încet, alene
Ca şi lacrima, prin vis.

Un coral, mi-e martor mie
Cum mă zbat, neîncetat.
Strop cu strop, însă nu ştie
Ce adânc am cugetat.

Mă-ncolteşte amintirea
Lacrimile, perle-mi cad.
Tu mi-erai şi fericirea
Şi durere şi hazard.

Închid ochii, să nu simt
Lipsa ta, cum mă-nfioară.
În furtună şi în vânt
Valul îmi privesc cum zboară.

Eu sunt val de mare rece
Ce mă sting încet, şi mor.
Glasul tău, mă tot petrece
Cu chemările de dor.

Autorii: Jurca Marinela Florina & Loredana Nicoleta Vitelaru.
04:06:2014

~ Un singur vis să-l laşi ~

Un vânt m-adie, pe frunte mă sărută
Şi-n clinchet îmi şopteşte-un "Te iubesc"
Un gând stingher, în ochii tăi se uită 
E gândul meu, căci încă te doresc.

Arată-mi că se poate fericirea...
La sân să mi-o păstrez, o veşnicie.
Ştiu! Gustat-am lângă tine împlinirea...
Fără să ştiu, că mult n-o să mai fie!

Un singur vis să-l laşi, în care goi...
Mereu ne vom iubi, ca-n prima clipă
Ţinându-ne de mână, noi, aceiaşi doi
În care-mi eşti şi-ţi sunt, iubitul meu, aripă.

Şi somnul cel de veci de l-aş dormi
În fiecare vis, gura ţi-aş săruta
Că între noi, iubite, sunt chimii
Mereu vei fi al meu, mereu voi fi a ta.

Să fiu a ta o viaţă şi-ncă una
Este firescul, negresitul "Te iubesc"
Iubirea mea, nănaşă, ne-o fi luna
Şi astrul ce crede-am, că-i pământesc.

Străjerul nopţii, o fi un gând fugar
La poartă fericirii, ce-mi zace zăvorâtă
Nici tu, nici eu, nu am avut habar
Că viaţa atâta timp, el ne-a făcut urâtă.

Tot pe genunchi adorm, la fel ca tine
În rugăciuni făr' de sfârşit, iubite drag
O zi din viaţa mea, atât, să fii cu mine
Să mi te văd, din nou zâmbind din prag.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
16:06:2014

~ Eu câteodată plâng ~

Eu câteodată plâng, de-a vieţii grea povară
De dor, de suferinţă, iubirea că-i amară.
Suspinul mă îmbracă, în dantela-i zimţată 
O lacrimă-mi mai cade, că iar am fost uitată.

Eu câteodată strig, ecoului să tacă...
Dar se ambiţionează, cu glasu-i mă atacă.
Şi singură mă văd, luptând cu mori de vânt
Dar nu mai vreau s-aud, deloc...nici un cuvânt.

Eu câteodată plec, să-mi pierd urma prin hău
Dar suferinta-mi vine, pe urme, un călău.
Şi nu mă scap de ea, nu ştiu ce să mai fac
Mă doare, rău mă doare...şi nu am nici un leac.

Eu câteodată mor, ca visu-n zori de zi...
Tu amintirea ia-mi-o, cu drag să mi-o păstrezi.
Nu-mi fie întinată, de-a vântului suflare...
Şi moartă dac-aş fi, inima tot mă doare.

Eu câteodată iar, mă nasc, dar nu din pântec
Ci din lacrimi vărsate, al suferinţei cântec.
Aşa mă nasc din nou, apoi, mai mor odată
Născându-mă să-ţi dau, o dragoste curată.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
16:06:2014

~ Amar mi-eşti soartă blestemată ~

Amar mi-eşti soartă blestemată 
Mă chinuieşti, neîncetat. 
De lacrimi veşnic eşti spălată 
Dar încă nu te-ai săturat.

Cât crezi că pot gusta amarul?
Cad în genunchi, mi-e crucea grea.
Mi-ai dat necazu' cu cântarul
Dar nu şi ce îmi trebuia.

Când se-mpărţea prin lumea-ntreagă
Norocul, mie nu mi-ai dat.
Oare de ce nu îţi sunt dragă?
De ce mereu m-ai lepădat?

Cerşeam fărâme de iubire,
Te prefăceai că nu m-auzi.
Nu ştiai că plâng mult, în neştire?
Că ochii-n lacrimi îmi sunt uzi?

Tu mie mi-ai dat doar amarul,
Să-l port cu mine, ne-ncetat.
Nu-ţi cer norocul cu cântarul
Dar mie un gram, tu nu mi-ai dat.

Poate cânda-ţi vei aminti
C-o inima bate şi-n mine
Şi fericire îmi vei da
Smulgându-mă dintre suspine.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
16:06:2014

~ În simfonia ploii, doar tu şi eu mereu ~

Atâta ploaie cade peste noi 
Şi-i mult prea rece, trecându-ne fiorii 
Îmbrăţişaţi, noi ne iubim prin ploi 
Şi tot iubindu-ne, ne-apucă zorii.

Tu mă săruţi şi îmi vorbeşti în şoapte
Şi eu devin din nou, femeia ta.
Noi ne iubim cu patimă prin noapte
Iubirea ne rămână, eternă, sus o stea.

Cu glasul tău m-alinti, ca-n alte timpuri
Eu prizoniera, glasului tăcut.
Adorm spre dimineţi, la pieptul tău alături
Iubirea ce mi-o porţi, să-mi fie veşnic scut.

În simfonia ploii, doar tu şi eu mereu
Un singur trup şi restul doar tăcere.
Eu sunt femeia ta, iar tu bărbatul meu
De nu ar fi aşa, m-aş stinge de durere.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
16:06:2014