~ Când din cer cade o stea ~

Câte stele are cerul, ai mei ochi, lacrimi au curs 
Te-am căutat, mereu prin ele, fiind iubita mea, distrus!
Sărutam și urma care, pașii tăi, au amprentato 
Clipa'n care ai plecat, din suflet, am blestemato!

Au căzut atâtea stele și în locul lor, sunt alte'
Dar nu pot să le ating, orcat de mult m-aș răzbate.
Te-aș cuprinde inc-o dată, draga mea, la pieptul meu
Că azi dorul ce ți-l port, mă poartă spre apogeu!

Cum dispar în zori de zi, stelele din cer, cu mia...
Le pivesc, încep să plâng, și m-apucă nebunia!
La fel te-am privit pe tine, mi-ai zâmbit și ai plecat
Am rămas plângând în urmă, unde tu m-ai aruncat!

Când din cer cade o stea, o privesc și-mi pun dorința
Ea nimic nu simte, steaua...eu port toată suferința!
Au căzut atâtea stele, luând dorințele cu ele...
Dar nici una n-a putut, de tristețe să mă spele!

Singur stau în trista-mi noapte, și cu ochii-s tot pe cer
Poate cade-o altă steauă, o dorință-i...tot ce sper!
Vreau din nou să te privesc și la piept să mi te strâng
Lacrimi, doruri și iubire, draga mea, în mine plâng!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
18:08:2014

~ În câte nopți iubirea mea.... ~

Se-mbată noaptea cu suspine 
Din cer plouă cu stropi de-arginți 
Aș vrea să fii din nou cu mine 
Dar nu mai vreau ca să mă minți! 

Plânge văzduhul și... te cheamă!
-Și eu te chem, la pieptul meu-
Iubirea noastră, se destrăma?
Azi dorul tău, mi-e mult prea greu!

În câte nopți iubirea mea....
Te-am învelit cu mii de șoapte?
Mi-ai fost pe cer o mândră stea...
Că știam că altfel nu se poate!

Îmi ești și cer, dar și pământ...
Cum ești și suferința toată!
Și lucrul care-l am mai sfânt...
De ce azi sunt abandonată?

Spuneai că pentru mine mori
-Și te renaști, a doua oară-
Azi nu-mi răspunzi nici la scrisori
-Din viață ta, m-ai dat afară-

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
22:08:2014

~ De ce minți că m-ai uitat? ~

De ce fugi de amintirea, care încă ne mai leagă, 
De ce minți că m-ai uitat, când și azi, încă-ți sunt dragă? 
Știu că încă mă iubești, încă te gândești la mine... 
Și în nopțile ce-ți dor, ți-ai dori să fiu cu tine!

Să nu rupi tu firul care, dragostea ne-o ține strâns...
Nu uita iubite dragă, că și ochii mei au plâns!
Chiar de azi noi nu mai suntem 'impreuna'... ne iubim!
Și nu trece vreo secundă, în care nu ne dorim!

Am lăsat să cearnă timpul, peste noi cu fulgi de foc
Să ne fim așa departe, să nu fim noi la un loc.
Dar nici focul, cum nici timpul, din suflet nu-mi te va lua
Chiar de-nchid ochii și mor, tu rămâi iubirea mea!

Te-ntreb acum de încă simți, sărutarea mea fugară
Eu aud încă și-acum, trenul cum suna în gară.
A trecut amar de vreme, și-am trăit din nostalgie
Însă dragostea ce-ți port, nu piere, e pe vecie!

Azi nu ne vorbim deloc, ne purtăm ca doi străini
Și cărarea dintre noi, presărată-i doar cu spini.
Eu aș alerga spre tine, și desculță dragul meu
Orice-aș face și știi bine, pentru tine, nu mie greu!

Dar n-am să forțez eu soarta, nu e scris să fii al meu
Însă cum să te uit oare? Spune-mi tu, e foarte greu!
Îmi plâng ochii în neștire, rău mă doare sufletul...
Și prin viață îmi tot trece, doar ploaia și tunetul!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
31:08:2014

~ Vă stau azi bătrânii, tot cu mâini întinse ~

Vă stau azi bătrânii, tot cu mâini întinse, amărâți 
Măcinați de grijă, măcinați de patimi, chinuiți. 
N-au o mângâiere, n-au o alinare, n-au deloc... 
Liniște în suflet, zâmbete pe față, un gram de noroc.

Viață li se gată, bătrânețea-i greauă, lacrimi pe obraz
Umbrit li-i seninul, și-i brăzdat de ploaie, amar și necaz.
Și din depărtare, nici măcar o veste, de la copilași....
-Ai plecat copile, ai plecat în lume, pe noi cui ne lași? -

Pe genunchi adoarme, mama-nlăcrimată, purtând grija ta
V-a veni și vremea, când plângând copile, o vei căuta.
Dar din patru scânduri, glasul nu-ți aude, e târziu...
Banii toți din lume, nu-ți va ridica, maica din sicriu.

V-ați lăsat părinții, blestemați de soartă, și v-ați dus...
Dar dorul de voi, lacrimile-amare, încet i-au răspus.
Ai uitat copile, de măicuța care, gura ți-a hrănit
Și întreaga viață, ca pe o icoană, sfântă... te-a iubit.

Plânge-un tată 'n poartă, nimeni nu aude, tristul lui gemut
Nici un glas de om, nu-l întreabă-n treacăt, ce l-o fi durut.
Îl prea doare viața, dorul de copiii, în lume plecați...
Pentr-un miez de pită, și-au lăsat părinții, 's la străin argați.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
10:09:2014

~ Sunt lumânarea arsă, în nopți întunecate ~

Sunt lumânarea arsă, în nopți întunecate 
Mi-s ușile închise, cu lacăt ferecate. 
Azi aș striga cât pot, iubirea să-mi răspundă... 
Dar știu...e în zadar...și plânsul mă abundă! 

Iar lacrimile mele, ceara, ce se prelinge...
Dorul ce mă arde, în veci nu mi-l v-a stinge.
Mă arde ne-ncetat, din zori și până-n noapte
C-o ultimă putere, mai strig iubirea-n șoapte!

Se face că n-aude, nu vrea să îmi vorbească
Tristețea mea din suflet, o lasă să-mi tot crescă.
Dar am s-o strig de-ar fi, c-o ultimă suflare...
Arzând să-i dau lumină, eu fiind o lumânare!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
12:09:2014

~ Ești inima ce-mi bate ~

Mi-e frică că te pierd, ești inima ce-mi bate 
Și felinarul care, distanța o străbate. 
Atât îmi e de teamă, c-ai să mă dai uitării... 
Și unde-i fericire, c-am să fac loc durerii! 

Nimic din toate astea, nu vreau să se-mplineacă
-Vreau dragostea din noi, să o lăsăm să crească-
Eu m-am născut să-ți fiu, cealaltă jumătate...
Iubirea ce ți-o port, distanța o străbate!

Îmi varsă ochii lacrimi, iar lacrima mă arde...
Și fericirea toată,-n suspine mi se zbate!
Am numărat secunde, minute, ani în șir...
Pierzând mereu petale, ca și un trandafir!

Atâția munți în cale... și ape-nvolburate...
Sunt între noi iubite, și-mi ești așa departe.
Dar când te vreau aproape, închid ochii și plâng
Și simt pentr-o secundă, la piept cum mi te strâng.

Tu spui că ai să vii, ș-om stinge doru-n șoapte
Din nou îmbrățișați, ne v-om iubi în noapte!
Dar timpul ce-a trecut, dorul ce ți-am purtat...
Îți spun iubitule, i-atât de blestemat!

Ai să rămâi cu mine, să ne-mpletim destinul?
Distanța dintre noi, ne-a fost amarul, chinul!
Te mai aștept o oră, o lună, viața toată...
Iubirea pentru tine, i-o dragoste curată!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
13:09:2014

~ Ce-ar fi o clipa fără tine? Un trist etern, un nesfârșit! ~

Ce-ar fi o clipa fără tine? Un trist etern, un nesfârșit! 
Ar plânge sufletul în mine, în nostalgii, că-i părăsit! 
În clipa când n-ai fi cu mine, se-ascunde soarele în nori. 
Și nici nu bănui suferința-mi, nu știi amarnic, cât mă dori!

Eu nu vreau clipe făr' de tine, eternul dor, sfâșietor.
Prefer, ca să îmi închid ochii, cu tine-n gândul meu, să mor!
Că fără tine, clipa-mi doare, mă macină necontenit...
Și sufletu-mi se zbate-n pătimi, în doruri fără de sfârșit!

De tu n-ai fi... pustietate, mi-ar fi viața, un pustiu.
M-aș preschimba în stâncă dură, atâta mi-aș mai dori să fiu!
Să n-am o inimă ce-mi bate, doar pentru-a te putea iubi...
Și ochi ce-n dor și suferință, de-atâta plâns, mi-ar și orbi!

Tu mă întrebi în lipsa ta, ce-ar fi o clipă fără tine?
Un foc nestins ce îmi transformă, vise și viața în ruine!
Când tu-mi ești totul, deci cum mai pot, trăi o clipă făr' a-mi fi?
Pe un altar numit destin, din drag de tine, m-aș jertfi!

Și de-aș primi o altă viață, te-aș căuta, un infinit
Mi-aș aminti iubirea-ți toată, clipele când ne-am iubit!
Aș mai muri de mii de ori, făr' de regret, doar pentru tine
Și-aș aștepta să mă renasc, ca tu să poți să fii cu mine!

-Aș sigila iubirea noastră, păstrând-o ca pe-un civot sfânt-
Și-aș implora pământul, cerul, ca să mă prefacă-n vânt!
Aș străbate calea toată, căutând urma ce-ai lăsat...
Nici un munte n-ar rămâne, să nu fie cercetat!

Toate astea eu le-aș face, pentru dragostea ce-ți port
Fiindcă clipa fără tine, nu o vreau și n-o suport!
Prefer moartea nemiloasă, să mă ia în ghiara ei...
Să merg în eternitate, de n-am umbra dragostei!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
14:09:2014

~ Ce-i viața noastră pe pământ? ~

Ce-i viața noastră pe pământ? 
Un fir de praf, purtat prin vânt! 
O lacrimă curgând pe-obraz... 
Loviți când suntem, de necaz! 

Un fir de praf, nimic mai mult
-Doar plânsul, ce îl tot ascult-
E plânsul meu, e plânsul lor...
Al vieților, ce prea mult dor!

Ce-i viața noastră pe pământ?
-Doar lacrimă, doar dor, cuvânt!-

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
14:09:2014

~ Lasă-mă să plâng, căci sufletul mă doare ~

Lasă-mă să plâng, căci sufletul mă doare 
Iubirea ce ne leagă, o simt încet cum moare 
Și nu va fi vreodată, vreun leac la rana mea 
Am să mă sting să mor, cum moare-n zori o stea.

Atât mai pot, să plâng, să mă disip prin vânt...
-În urma mea tăcere, de azi...nici un cuvânt-
Iubirea de ne moare, la ce să mai trăiesc?
Spune-mi în astă lume, pe cin' să mai iubesc?

Te simt înstrăinat, de ce-nsemnam noi doi...
Mi-e dor de cum erai, și mi te vreau napoi.
Asupra noastră timpul, căzut e ca rugina...
Că ne-am înstrăinat, a noastră-i toată vina.

Îți adormeam la piept, și tu mă ocroteai...
Simțeam fără să-mi spui, știam că mă iubeai!
Azi văd în ochii tăi, un munte de granit...
Cu ochii-nlăcrimați, te-ntreb: Chiar m-ai iubit?

Azi suntem doi străini, din tot ce-am fost cândva:
-Și simt că între noi, demult există-o EA -
Vom îngropa povestea, iubirii dintre noi?
-Nu-mi îngropa iubirea, arunc-o la gunoi-

Și ochii tăi vor plânge, cum și ai mei or plâns...
Plătind întreg amarul, ce-n suflet l-am tot strâns.
Încerci să îți clădești, în viață fericirea....
În timp ce in a mea, aduci nenorocirea!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina

~ Un joc de cărți e viața mea... ~

Nimic nu e întâmplător în viață 
-Nici faptul că amarnic te-am iubit- 
Îmi curge-o lacrimă încet pe față 
-Sunt Ana...și am... un suflet chinuit- 

Tu m-ai zidit în ziduri reci și sumbre
-Când te iubeam, mai mult ca viața mea-
De amintirile cu noi, sunt umbre...
Din ele eu, lumina-mi voi crea!

Nu-i vreun întuneric, mai greu ca și uitarea
- Nici apă mai amară ca pelinul-
Prin lacrimi știi? Găsi-voi eu cărarea...
Din suflet însă, cine îmi ia chinul?

În jurul meu, prea multe ziduri...
Cum să le trec, oare-am să pot?
Când nostalgia mi-e alături...
Trec și deșertul în înot!

Dar cine-ar înțelege oare,
Că zilele îmi sunt doar nopți?
N-am spus la nimeni ce rău doare,
Când nu mai ai ce să aștepți!

Un joc de cărți e viața mea...
Cu Regi, Regine și nebuni!
Și lacrima din ochi, o stea...
Ce se transformă în tăciuni!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
23:09:2014

~ Azi pâinea ni-i muiată-n lacrimi ~

Azi pâinea ni-i muiată-n lacrimi 
-Și nici pe aia n-o avem- 
Destin morbid, cu multe patimi 
Fatidic, blestemat blestem! 

Se lasă iarăși înserarea...
-Și ne culcăm, din nou flămânzi-
Arată-ți Doamne îndurarea...
-Te rog, de foame să ne-ascunzi-

Cu ce-am greșit așa mult oare?
De ce mi-e crucea atât de grea?
Să n-am Doamne nici de mâncare....
E blestemată soarta mea?

Că de muncit, o viață-ntreagă
Doar am trudit, nu mi-a fost frică!
Blestemul greu, de ce mă leagă?
Eu nu-s tot om, la o adică?

Eu nu cer să îmi dai palate...
Ori alte lucruri, de avere!
Sunt flămând și n-am bucate
Viața mea, e doar durere!

La boală, n-am o boabă-n casă
Pe ce bani să le cumpăr oare?
Sănătatea mă tot lasă....
Tie-ti spun tot ce mă doare!

Să nu mor, cu-n copârșeu...
Doamne, i-o avere mare!
Nici de-o pită n-am vreun leu...
Dapăi de-o înmormântare?

Capu-mi culc p-o pernă rece
-Că mi-i foame, am uitat-
Uite așa 'nco zi mai trece
Dumnezeu, m-o alinat!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
24:09:2014

~ De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil ~

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil 
Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil 
Uit atât de multe, sunt speriat de viață 
Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față.

Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva
Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva.
Azi brațul meu bătrân, îmi tremură într-una
Și timpul m-a uscat, băiatul meu, ca pruna.

Când tu erai copil, și ne-ntrebai mereu...
La toate-ți răspundeam, nu ne era prea greu.
Cu mintea mea uitucă, pun întrebări prea multe
Dar sunt nevinovate, nu vor să te insulte.

Nu mă certa copile, de vărs supa pe mine
Când tu erai copil, eu nu țipam la tine.
Așa e legea firii, omu' spre bătrânețe...
Precum copilul mic, din nou 'tre să învețe.

Îndură-te de mine, deși îți sunt povară
Bătrânețea, știi? Atât mi-e de amară!
Mai stau un timp cu tine, dar la un asfințit
Se va găta amarul, mi-e viața pe sfârșit!

Eu voi pleca copile, să fiu cu a ta mamă
O tot aud într-una, pe nume cum mă cheamă!
N-am să-ți mai fiu povară, mă iartă de ți-am fost
În inimă la tine, căutat-am adăpost!

"In memoria bunicului meu Vanu"

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
04:09:2014

~ M-aș pierde-n ochii tăi, o veșnicie ~

M-aș pierde-n ochii tăi, o veșnicie
Și inc-un infinit, iubite, dragul meu.
Iubirea ne-o purtăm, mereu în tăinicie
Dragostea ne-o ducem, înspre apogeu. 

Că inima din piept, îmi bate pentru tine...
Tu știi deja, că viața mea, ești tu.
Ochii, de nu-ți zăresc, trăiesc doar în suspine
Și-n tâmpla mea iubite, dansează tunetu'

Și Cerul se despică, cad norii pe pământ
Când glasul nu-ți aud, măcar un ceas.
Tânjesc ca să aud, din buze-ți, un cuvânt
Mi-e pansament la rană, iubite, al tău glas.

Hai să te pierzi cu mine, în noaptea de cleștar
Când stelele străjere, ne cântă la ureche.
Să aruncăm în hău, ce-i trist și ce-i amar
Tu ești iubirea mea, eu sunt a ta pereche.

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
30:09:2014

~ Să mă iubești vreodată, azi știu că nu se poate ~

Te-ai lepădat de mine, ca Iuda de Isus 
M-ai aruncat uitării, fără vreo remușcare.
Am suferit amarnic, chiar dacă nu ți-am spus 
Iubirea mea trădată, în suflet rău mă doare. 

Să mă iubești vreodată, azi știu că nu se poate
Și n-am să-ți cer nicicând, să mă iubești la fel.
Îmi șterg ochii de lacrimi, și voi pleca departe
Tu nu știi să iubești, nu știi să-mi fii fidel.

Credeam că lângă tine, pot descifra iubirea
Că pot la brațul tău, o viață să pășesc.
Dar am gustat din plin, doar ce-i nefericirea
Și uită-te la mine, mă vezi? Mă veștejesc!

Mă duc pe drumul meu, rămâi în lumea ta
Să nu mă cauți vreodată, să nu mă răscolești.
Chiar de te strig pe nume, tu nu te arăta
Decât dacă cumva, înveți să mă iubești!

ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
30:09:2014

~ Mă judecau cu toții ~

 Mă judecau cu toții, că nu știu să zâmbesc
 Nu știau că lumea mea, se prăbușea întruna.
 Mă criticau mereu, că nu știu să glumesc
 Nu știau că-n mine port, durerea ca furtuna.
 
 Se tot răsteau la mine, că tac, că nu vorbesc
 Cum să vorbesc când lacrimi, îmi năvăleau cascadă?
 Aș fi putut să râd, cu lumea să glumesc....
 Când Cerul imploram, pe mine ca să cadă?
 
 Mă judecau cu toții, dar nu-mi purtau ei crucea
 Nu-mi știau durerea care, mereu mă răstignea!
 De le-aș fi dat-o lor, i-aș fi văzut atuncea...
 Dintre toți, va spun, unul nu mai glumea!
 
 Ușor m-au judecat, că-n suflet port durere
 Dar nimeni nu știa, durerea ce m-apasă!
 Și m-am închis în  mine, devenind tăcere...
 Dar tristețea vieții, de mine nu se lasă!
 
ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ══JMF═══ ღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒღೋ
Autor:Jurca Marinela Florina.
30:09:2014